ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1113/2016

Decizia nr. 1113/2016

Deliberând, asupra cauzei de față., constată următoarele:

Prin cererea din data de 05 august 2011, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 579 mp situat în București, sector 1, preluat abuziv la stat și să-i plătească daune pentru distrugerea zidului despărțitor originar din beton, pe o lungime de circa 28 metri. Totodată a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de regularizare a înscrierii imobilului în cartea funciară, precum și încuviințarea instanței de a efectua în contul pârâților lucrări privind: desființarea zidului despărțitor prin care 579 mp, imobilul teren fiind separat abuziv de proprietatea din Intrarea ...; refacerea pe traseul originar a zidului despărțitor dintre cele două imobile din Intrarea ... și str. ... și repararea stricăciunilor serioase produse pe o porțiune de 7 - 9 metri a zidului despărțitor dintre imobilele Intrarea ... și str. ....

Prin sentința civilă nr. 761/2012, Tribunalul București, secția a III-a civilă,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Această din urmă instanța, prin sentința civilă nr. 8749 din 17 aprilie 2013 a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 27/F din 29 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă, soluție menținută și în recurs.

Fiind investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 193 de la 13 februarie 2014 a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului cu privire la căpătui de cerere privind revendicarea terenului, dar în același timp a și anulat acest capăt de cerere, ca netimbrat Totodată a disjuns cererile de la pct. b, e, d

,

e din cererea precizatoare depusă la 29 octombrie 2012 și a dispus formarea unui nou dosar.

În noul Dosar creat, înregistrat sub nr. x/3/2014, prin sentința civilă nr. 195 din 13 februarie 2014, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. 16502 din 6 octombrie 2014 a Judecătoriei sectorului 1 București

a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 114 F din 5 noiembrie 2014 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă,

a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Recursul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamant a fost constatat nul de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 693 din 28 mai 2015. pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, au fost respinse cererile din cuprinsul acțiunii introductive de instanță, notate cu literele b, c, d, e, ca nefondate.

Prin Decizia civilă nr. 587/A din 27 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca tardiv formulat apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 693 din 28 mai 2015.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, revizuentul A., invocând, în esență, dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 4 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 102/A din data de 16 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

cererea de revizuire a fost anulată, ea netimbrată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că revizuentul nu a timbrat legal cererea de revizuire la data introducerii și deși a beneficiat de im termen de judecată pentru plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar legal datorate, conform procedurii legale, acesta nu a satisfăcut aceasta cerință.

Împotriva Deciziei nr. 102/A din data de 16 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs

A.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că nu a fost citat pentru termenul de judecată din data de 16 februarie 2016 stabilit de către instanță pentru soluționarea cererii de revizuire, considerând astfel, că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, motiv pentru a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cererii de revizuire spre rejudecare.

Mai arată recurentul că este inadmisibil ca o parte a unui proces civil să fie sancționată și decăzută din drepturile sale, să-i fie restrâns accesul la justiție, respectiv la o justă și dreaptă judecată, ca urmare a culpei organizării și funcționarii instanței de judecată care a omis citarea revizuentului,

În final, consideră că taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea de revizuire are o valoare infimă, respectiv de 10 lei, și de 0,3 lei timbru judiciar, astfel încât este absurdă ipoteza potrivit căreia să nu fi putut îndeplinii această obligația în deplină cunoștință de cauză.

Analizând recursul din prisma criticilor formulate, Înalta Curte, constată următoarele:

Criticile recurentului ce vizează modalitatea de soluționare a excepției de netimbrare a cererii de revizuire se rețin a fi vădit nefondate, pentru următoarele considerente:

Curtea Constituțională, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuai că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție - dar nu este un drept absolut, legiuitorul având competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești.

Această soluție este consacrată constituțional, în art. 126 alin. (2) din Constituția României, care prevede: "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".

Exercitarea unui drept de către titularul său printr-o cerere adresată instanței nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și plata unor taxe judiciare de timbru, pentru a fi împiedicată sancționarea cererii cu anularea ei.

Astfel potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care acestea nu au fost plătite la data introducerii cererii instanța va acorda un termen de judecată pentru care i se va pune în vedere părții sa achite aceste taxe. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, neplata taxei judiciare de timbra până la termenul acordat în acest sens se sancționează cu anularea cererii.

La fel, dispozițiile art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar fac trimitere la Legea nr. 146/1997 în cazul neplății timbrului judiciar.

Verificând actele și lucrările cauzei, în raport de motivul de recurs invocat și textele de lege menționate, se constată că la fila 11 din dosarul de revizuire, instanța a dispus citarea revizuentului cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru de 10 lei și un timbru judiciar de 0,3 lei, iar prin cererea de revizuire, domiciliul ales al revizuentului a fost indicat în sector 1 București.

La fila 13 din dosar este cusută dovada îndeplinirii procedurii de citare cu revizuentul ce poartă și mențiunea cu privire Ia depunerea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Astfel, nu se poate reține, contrar susținerilor recurentului, lipsa de citare a acestuia la termenul de judecată din 16 februarie 2016, în cauză nefiind lipsa de procedură invocată.

Procedura de citare cu revizuentul s-a îndeplinit prin afișare la adresa indicata, în cauză neexistând o culpă a instanței care să fi omis citarea acestuia.

Prin urmare, procedura de citare a fost legal îndeplinită și, pentru că revizuentul nu a depus taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar nici la primul termen acordat pentru judecată, în mod legal a fost aplicată sancțiunea anulării cererii de revizuire.

Pentru motivele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de revizuentul reclamant va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 102/A din data de 16 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publica, astăzi 19 mai 2016.