ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4124/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 5 august 2011, sub nr. 56280/3/2011, reclamantul R.I.M.A. a chemat în judecată pe pârâții Institutul Național de Statistică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale și Școala Națională de Studii Politice și Administrative, solicitând instanței să oblige pârâții la următoarele: să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 579 mp preluat abuziv din imobilul proprietatea sa din Intrarea B., București, sector 1, prin construirea, înăuntrul proprietății, a unui zid despărțitor din prefabricate; să plătească contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 579 mp ocupate abuziv în imobilul menționat; să plătească daune pentru distrugerea zidului despărțitor originar din beton, pe o lungime de cca.

28 m; să plătească cheltuielile de regularizare a înscrierii imobilului teren în litigiu în registrul funciar și planurile de cadastru; să efectueze în contul lor următoarele lucrări specificate: desființarea zidului despărțitor prin care 579 mp imobil teren a fost separat abuziv de proprietatea în litigiu; refacerea pe traseul originar a zidului despărțitor dintre cele două imobile din București, Intrarea B. și str. V.A; repararea stricăciunilor serioase produse pe o porțiune de 7-9 metri a zidului despărțitor dintre imobilele de mai sus.

În motivarea cererii, reclamantul a susținut că a constatat faptul deținerii de către pârâți a acestei suprafețe de teren la momentul predării-primirii imobilului conform procesului verbal din 22 martie 2011. Tribunalul a pus în vedere reclamantului să-și precizeze și să-și evalueze pretențiile în mod distinct, astfel că, la data de 19 aprilie 2012, acesta a depus la dosar cerere precizatoare, în sensul că primul capăt de cerere, constând în revendicarea terenului preluat abuziv de stat este evaluat la suma de 250.000 RON, al doilea capăt de cerere, constând în plata contravalorii lipsei de folosință a terenului este evaluat la suma de 5.000 RON, al treilea capăt de cerere, constând în plata de despăgubiri pentru distrugerea zidului despărțitor originar din beton este evaluat la suma de 1.000 RON, al patrulea capăt de cerere, constând în plata costurilor cadastrului, intabulării și înregistrării fiscale este evaluat la suma de 500 RON, iar al cincilea capăt de cerere, constând în plata costurilor reparării și refacerii zidului originar este evaluat la suma de 1.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 761 din 19 aprilie 2012, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a declinat competența materială a judecării cererii, astfel cum a fost precizată de către reclamant, având ca obiect acțiune în revendicare imobiliară, pretenții, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut din conținutul cererii precizatoare că nu există pretenții cu valoare mai mare de 50.000 RON, sens în care sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. 25779/299/2012, iar, prin sentința civilă nr. 8749 din 17 aprilie 2013, această instanță a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă, a constatat existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria sectorului 1 București și Tribunalul București, a suspendat judecata până la soluționarea conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București pentru pronunțarea regulatorului de competență. Instanța a avut în vedere că obiectul principal al acțiunii îl reprezintă revendicarea terenului în suprafață de 579 mp situat în București, Intrarea B., sector 1 și că din concluziile raportului de expertiză judiciară efectuat de expert N.G.

rezultă că valoarea de circulație a imobilului revendicat este de cca. 1.892.153 RON. Prin urmare, ținând seama de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., instanța competentă este tribunalului. Pe de altă parte, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de obiectul capătului principal de cerere, iar împrejurarea că s-au formulat și alte capete de cerere nu impietează asupra competenței, dat fiind că sunt capete accesorii, care, față de prevederile art. 17 C. proc. civ., sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Prin sentința civilă nr. 27 F din 29 mai 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.

În considerentele hotărârii s-a reținut că acțiunea introductivă de instanță are ca obiect principal revendicarea unui imobil a cărui valoare, stabilită prin expertiză prețuitoare, este de 1.892.153 RON. Curtea a constată că soluționarea capătului principal al acțiunii având ca obiect revendicarea, după valoarea imobilului revendicat, se încadrează în dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., astfel încât competența în primă instanță aparține Tribunalului București, iar cererile accesorii cererii principale, potrivit dispozițiilor art. 17 C. proc. civ., sunt în competența aceleiași instanțe. Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs reclamantul R.I.M.A., susținând că a apreciat valoarea reală a acțiunii la cca.

60.000 RON, sub limita de 500.000 RON. Astfel, acțiunea în revendicare imobiliară a fost precizată prin nota de completare din 17 aprilie 2013, în care reclamantul a arătat în mod expres că menține capetele de cerere b)-e), precum și că renunță la capătul de cerere a), întrucât nu există o documentație privitoare la suprafața reală a terenului litigios (care nu poate fi reconstituită decât prin refacerea zidului despărțitor originar). Prin urmare, valoarea totală a lucrărilor specificate nu depășea suma de 60.000 RON, fapt pentru care Tribunalul București și-a declinat competența în favoare Judecătoriei sectorului 1 București. Ulterior, după efectuarea expertizei de evaluare a terenului (imobil care nu mai făcea însă obiectul cererii reclamantului la acel moment) s-a crescut artificial valoarea celorlalte capete de cerere, așa încât s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Or, însuși raportul de expertiză depus arată în concluzie că obiectul acestei probe a constat în determinarea valorii de circulație a terenului de 579 mp, fără însă să se precizeze dacă această suprafață a fost verificată pe bază de documente, planuri sau prin măsurători. Ca atare, expertiza efectuată de instanță nu a avut ca scop decât stabilirea unei valori estimative a procesului, nefiind legată în niciun mod de obiectul acestuia, care a vizat restabilirea situației legale prin reconstituirea zidului de despărțire originar. Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele: Deși nu precizează în mod expres, recurentul-reclamant critică sentința recurată ca fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., susținând că în mod eronat Curtea de Apel București nu s-a raportat la sumele indicate în cererea precizatoare cât privește stabilirea valorii obiectului cererilor deduse judecății, valori menționate conform prețuirii sale. Drept consecință, deoarece motivele recurentului vizează chiar soluția pronunțată în procedura regulatorului de competență, din perspectiva determinării instanței competente din punct de vedere material să soluționeze litigiul de față, Înalta Curte se va raporta în cele ce urmează la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În speță, fără a marca, atât în acțiunea introductivă, cât și în cea precizatoare, o enumerare a capetelor de cerere formulate, reclamantul a solicitat în primul rând să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul preluat abuziv din București, Intrarea B., sector 1, iar mai apoi la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului, a despăgubirilor pentru distrugerea zidului despărțitor, repararea ori refacerea acestuia, dar și a costurilor cadastrului, intabulării și înregistrării fiscale. Prin cererea depusă în Dosarul nr. 25779/299/2012 al Judecătoriei sectorului 1 București, reclamantul indică valoarea obiectului acțiunii ca fiind de 60.000 RON, fără însă a arăta că renunță la judecata vreunui capăt de cerere, respectiv la cererea de restituire a suprafeței de 579 mp preluată abuziv de pârâți.

Instanța, considerând că evaluarea terenului realizată de reclamant este inferioară valorii de piață și în vederea stabilirii competenței materiale de soluționare a pricinii, a dispus efectuarea unui raport de expertiză specialitatea evaluare proprietății imobiliare, ce a avut drept obiectiv „stabilirea valorii de circulație a terenului în suprafață de 579 mp, situat în București, Intrarea B., sector 1”. Conform acestui raport, suma stabilită de expert a fost de 1.892.153 RON. La data de 17 aprilie 2013, reclamantul, invocând lipsa unor documente care să probeze posesia actuală a imobilului în litigiu de către pârâți, a susținut că „menține capetele de cerere din cererea inițială cu notările b), c), d), e) și câtimea valorii obiectelor acestor puncte la suma inițială de 60.000 RON” (nn.

această notare a apărut după pronunțarea sentinței civile nr. 761 din 19 aprilie 2012 de către Tribunalul București, secția a III-a civilă), constând în: a) restituirea suprafeței de teren de 579 mp(...); b) desființarea zidului despărțitor (...); c) refacerea pe cheltuiala pârâților a zidului demolat (...); d) plata daunelor cauzate prin folosirea suprafeței în litigiu; e) repararea stricăciunilor produse pe cca. 10 ml (...) . La aceeași dată, când instanța a luat concluziile părților privind excepția necompetenței materiale în raport de valoarea terenului stabilită prin raportul de expertiză, reclamantul nu a învederat că renunță la judecarea cererii având ca obiect revendicarea suprafeței de 579 mp, solicitare pe care nu a făcut-o nici anterior, așa cum susține prin cererea de recurs.

Or, în aceste condiții, raportându-se la criteriul valoric și la cele deduse judecății de către reclamant conform principiului disponibilității (care lasă la libera apreciere a acestuia fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la obiectul acțiunii, de care partea în cauză nu s-a desistat), în mod corect Curtea de Apel București a avut în vedere valoarea de 1.892.153 RON pentru obiectul principal al cererii, revendicare, precum și prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., potrivit cu care tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar. De asemenea, Înalta Curte apreciază că nu s-au încălcat dispozițiile legale nici în ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 17 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei fiind atrasă de cererea principală, iar nu de cererile accesorii.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul R.I.M.A. împotriva sentinței nr. 27F din 29 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.I.M.A. împotriva sentinței nr. 27F din 29 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2013.