ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1085/2016

Decizia nr. 1085/2016

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 841 din 7 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 532 din 14 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I-a civilă.

În motivarea deciziei, instanța de recurs a reținut că prin actele de procedură comunicate la data de 15 ianuarie 2016 și la data de 30 martie 2016 s-a pus în vedere recurentului-reclamant să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 852 lei, sub sancțiunea anulării cererii, iar cererea de reexaminare formulată de recurent împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru a fost respinsă prin încheierea din 3 februarie 2016.

Întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației legale de plată a taxei judiciare de timbru, recursul declarat de acesta a fost anulat, ca netimbrat.

Împotriva Deciziei nr. 841 din 7 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație șt Justiție, secția I civilă, A. a formulat contestație în anulare.

În motivarea contestației, în esență, se susține că la pronunțarea deciziei atacate, instanța de recurs a săvârșit erori materiale grave, datorită nerespectării dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din O.G. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, art. 4 și 5 din Legea nr. 296/2004 privind C. consumului, art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, principiilor generale de drept, conform art. 22 alin. (7) C. proc. civ., precum și a celorlalte drepturi și libertăți fundamentate garantate de Constituția României și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Analizând prioritar contestația în anulare sub aspectul admisibilității acesteia, în aplicarea dispozițiilor art. 248 cu referire la art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, ce sunt de stricta interpretare. Pe această cale nu pot fi puse în discuție probleme de fond ori săvârșirea unor greșeli de judecată, oricare ar fi natura lor.

Conform art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat ca temei de drept de către contestator, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În sensul dispozițiilor legale anterior menționate, noțiunea de „greșeală materială" reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea ele „greșeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, de exemplu, de apreciere a probelor, ori de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de exemplu, respingerea greșită a recursului ca tardiv declarat, anularea greșită ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Pe de altă parte, nu orice greșeală materială conduce Ia admiterea contestației în anulare, ci numai acele erori materiale esențiale, care au fost determinante pentru soluția instanței de recurs.

Criticile formulate de contestator privind nerespectarea unor dispoziții legale nu pot fi încadrate în cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Față de considerentele reținute, Înalta Curte va constata că cererea formulată de A. cuprinde motive neprevăzute de lege pentru contestația în anulare, urmând a o respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 841 din 7 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2014*.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2016.