ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 841/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 841/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 841/2016
Asupra căii de atac de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
Gorj, secția I civilă, sub nr. x/95/2014, reclamantul A., a chemat în
judecată pe pârâții Statul Român prin B., SC C. SA - Sucursala Tg. Jiu,
Judecătoria Tg. Jiu, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, B.E.J.,
D., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța
să fie obligați pârâții în solidar să-i plătească
următoarele sume de bani: 1.000 lei reprezentând daune patrimoniale-contravaloarea
cauțiunii consemnate la SC C. SA cu chitanța din 2012; 644 lei,
diferență cheltuieli de judecată din Dosarul nr. x/318/2012,
sumă pe care o solicită a fi actualizată; suma de 27.501 lei cu
titlu de despăgubire din partea SC C. SA având în vedere calitatea
băncii de administrator al bunurilor debitoarei SC E. SA Tg. Jiu; suma de
2.000.000 lei daune morale ca urmare a abuzurilor săvârșite de instituțiile
chemate ca pârâte pe perioada derulării proceselor în care a fosi
implicat.
Prin sentința civilă
nr. 11 din 20 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj,
secția I civilă, în Dosarul nr. x/95/2014, s-a admis excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC C. SA -
Sucursala Tg. Jiu, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă,
Judecătoria Tg. Jiu și B.E.J., D.; s-a respins cererea formulată
în contradictoriu cu acești pârâți pentru lipsa calității
procesuale pasive; s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în
contradictoriu cu Statul Român prin B.
Împotriva acestei
sentințe, la data de 15 iunie 2015. a declarat apel reclamantul A., iar
prin Decizia civilă nr. 532 din 14 iulie 2015, Curtea de Apel Craiova,
secția a II-a civilă, a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii,
reclamantul A. a declarat recurs.
Înalta Curte, înregistrând
dosarul de recurs, a procedat la întocmirea raportului asupra
admisibilității în principiu a căii de atac prin care s-a
constatat că nu este îndeplinită cerința de formă privind
achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 852,00 lei, conform art. 31 alin.
(1) din O.U.G, nr. 80/2033 privind taxele judiciare de timbru, obligație
legală ce a fost adusă la cunoștința recurentului-reclamant
prin actul de procedură comunicat la data de 15 ianuarie 2016, cât și
prin citația care i-a fost comunicată pentru termenul de azi.
împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru recurentul formulând
cerere de rexaminare, respinsă prin încheierea de ședința de la
3 februarie 2016.
La termenul de judecată
de la 7 aprilie 2016, instanța a rămas în pronunțare cu
prioritate pe excepția de netimbrare a recursului.
Analizând recursul în
condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta
Curte constată că acesta urmează a fi anulat, ca nelimbrat,
pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispozițiilor
art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, „
Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile
și cererile introduse la instanțele judecătorești se face
de către instanța de judecată", iar potrivit art. 24 alin.
(2) din aceiași act normativ, „În cazul în care se invocă încălcarea
sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri
și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din
taxa datorată ia suma contestată, dar nu mai puțin de 100
lei".
La fond, reclamantul a timbrat
acțiunea introductivă cu suma de 1.704,50 lei, în raport de valoarea
pretențiilor solicitate, iar în apel a timbrat cu suma de 852 Iei. Pentru
recurs reclamantul datorează o taxa judiciară în sumă de 852,00
lei, sens în care a fost înștiințat prin adresă despre
această obligație.
De asemenea, dispozițiile
art. 33 alin. (1) din același act normativ prevăd că taxele
judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care
cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient
timbrată, alin. (2) al art. 33 dm O.U.G. nr. 80/2013 statuează
că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200
alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul
stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării
acestei taxe în cei mult 10 zile de la primirea comunicării
instanței.
În același timp, dispozițiile
art. 486 alin. (2) C. proc. civ. statuează că la cererea de recurs se
va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar
neândeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) este
sancționată, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu
nulitatea.
În speță, prin actele
de procedură comunicate la data de 15 ianuarie 2016 (fila 110, dosar
recurs) și la data de 30 martie 2016 (fila 176, dosar recurs) s-a pus în
vedere recurentului-reclamant A., să achite taxa judiciară de timbru
în cuantum de 852,00 lei, sub sancțiunea anulării cererii, iar
cererea de reexaminare formulată de recurent împotriva modului de
stabilire a taxei judiciare de timbru a fost respinsă prin încheierea din
3 februarie 2016.
Cum în speță,
recurentul-reclamant nu s-a conformat îndeplinirii obligației legale de
plată a taxei judiciare de timbru prevăzută de actul normativ
menționat, recursul declarat de acesta va fi anulat, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat,
recursul declarat de reclamantul A., împotriva Deciziei nr. 532 din 14 iulie 2015
pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 07 aprilie 2016.