ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1319/2016

Decizia nr. 1319/2016 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă, sub nr. x/95/2014, reclamantul A. a formulat acțiune civilă în instanță, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții în solidar să-i plătească următoarele sume de bani: 1.000 lei reprezentând daune patrimoniale - contravaloarea cauțiunii consemnate la B. cu chitanța nr. x/1/2012; 644 lei, diferență cheltuieli de judecată din dosarul nr. x/318/2012, sumă pe care o solicită a fi actualizată; suma de 27.501 lei cu titlu de despăgubire din partea B., având în vedere calitatea băncii de administrator al bunurilor debitoarei SC C. SA Târgu Jiu; suma de 2.000.000 lei daune morale ca urmare a abuzurilor săvârșite de instituțiile chemate ca pârâte pe perioada derulării proceselor în care a fost implicat.

Prima instanță învestită, Tribunalul Gorj, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 11 din 20 ianuarie 2015 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. SA - Sucursala Târgu Jiu, Tribunalul Gorj, Judecătoria Târgu Jiu și BEJ D.; a respins cererea formulată în contradictoriu cu acești pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive; a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., iar prin Decizia civilă nr. 532 din 14 iulie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins apelul, ca nefondat. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către reclamantul A.. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 841 din 7 aprilie 2016 a anulat recursul, ca netimbrat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație în anulare reclamantul, căruia i s-a pus în vedere, prin rezoluția din 20 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/1/2016 că are obligația legală să timbreze calea de atac cu 100 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. La data de 27 aprilie 2016 a fost înregistrată la dosarul cauzei cererea de reexaminare formulată de reclamantul-contestator, prin care acesta contesta obligația de a timbra contestația în anulare. Prin încheierea din 10 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/1/2016/a2, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită în dosarul nr. x/1/2016.

La data de 19 mai 2016, reclamantul A. a atacat această soluție, formulând o "cerere de contestare" și solicitând admiterea acesteia și restituirea tuturor taxelor judiciare de timbru achitate în baza art. 45 alin. (1) lit. a) și g) din O.U.G. nr. 80/2013. În motivarea cererii a arătat că litigiile, având ca obiect pretenții patrimoniale și morale, evaluabile în bani, decurgând din răspundere civilă delictuală, cum este demersul său judiciar, în calitate de consumator căruia i-au fost prejudiciate drepturile și interesele legitime de către operatorii economici, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru. Prin urmare, instanțele au calificat greșit acțiunea sa civilă și au stabilit în mod nelegal că datorează taxă judiciară de timbru.

Totodată, a susținut și că a fost discriminat prin privilegierea vinovaților, discriminare interzisă de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Solicită admiterea cererii, chiar dacă legea nu prevede cale de atac împotriva cererii de reexaminare. La termenul de judecată din data de 9 iunie 2016, Înalta Curte a ridicat din oficiu excepția inadmisibilității căii de atac prin raportare la dispozițiile art. 39 alin. (2) prima teză din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Examinând, cu prioritate, excepția de inadmisibilitate a căii de atac formulate în cauză, Înalta Curte constată că este întemeiată și urmează să o admită, pentru următoarele considerente: În speță, reclamantul A. a atacat prin "cerere de contestare" încheierea din 10 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/1/2016/a2, prin care s-a respins cererea sa de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită în dosarul nr. x/1/2016. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.". Aceste norme conferă părții, în sarcina căreia s-a stabilit obligația de timbrare, o procedură precisă și previzibilă de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru sub aspectul caracterului timbrabil al cererii deduse judecății, cu observarea eventualei incidențe a normelor legale care instituie scutiri legale de la plata taxei de timbru.

Prin urmare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii sale exclusiv în cadrul cererii de reexaminare. De altfel, în acest sens s-a pronunțat într-un recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 7 din 8 decembrie 2014. Potrivit primei teze a alin. (2) al art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Textul menționat, respectiv sintagma finală, a făcut obiectul controlului de constituționalitate. Prin Decizia nr. 696 din 27 noiembrie 2015, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din O.U.G.

nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Examinând această excepție, Curtea a reținut că obiectul textului criticat îl constituie o normă procedurală care reglementează soluționarea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, iar acest incident procedural este prealabil antamării fondului de către instanța de judecată și este guvernat de principiul celerității, care ar fi afectat dacă s-ar acorda posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de reexaminare. Totodată, Curtea a statuat că rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică în mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - și mijloacele procedurale utilizate.

Înalta Curte reține că, în acest context, caracterul definitiv al încheierii pronunțate în soluționarea cererii de reexaminare determină imposibilitatea părții care a exercitat această cale de atac să promoveze, ulterior, o altă cale de atac privind modul de stabilire al taxei de timbru. În speță, reclamantul A. a exercitat calea de atac a reexaminării împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, care a fost soluționată prin încheierea de ședință din 10 mai 2016, atacată în prezenta cauză. Or, față de considerentele anterior expuse, raportat la dispozițiile art. 39 alin. (2) prima teză din O.U.G.

nr. 80/2013, exercitarea de către reclamant, pentru a doua oară, a unei alte căi de atac împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, respectiv a unei căi de atac împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de reexaminare a taxei de timbru, este inadmisibilă, neputând fi repuse controlului judiciar aspectele dezlegate anterior cu privire la caracterul timbrabil al cererii sau întinderea obligației de plată. În consecință, instanța de control judiciar constată că reclamantul nu are deschisă calea de atac intitulată "cerere de contestare" exercitată împotriva încheierii atacate și o va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac numita "cerere de contestare" formulată de reclamantul A., împotriva încheierii de ședință din data de 10 mai 2016 pronunțată în dosarul nr. x/1/2012/a2 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2016. Procesat de GGC - CL