ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1319/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1319/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1319/2016
Asupra cauzei
civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă, sub nr. x/95/2014,
reclamantul A. a formulat acțiune civilă în instanță,
solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie
obligați pârâții în solidar să-i plătească
următoarele sume de bani: 1.000 lei reprezentând daune patrimoniale -
contravaloarea cauțiunii consemnate la B. cu chitanța nr. x/1/2012;
644 lei, diferență cheltuieli de judecată din dosarul nr.
x/318/2012, sumă pe care o solicită a fi actualizată; suma de
27.501 lei cu titlu de despăgubire din partea B., având în vedere
calitatea băncii de administrator al bunurilor debitoarei SC C. SA Târgu
Jiu; suma de 2.000.000 lei daune morale ca urmare a abuzurilor
săvârșite de instituțiile chemate ca pârâte pe perioada
derulării proceselor în care a fost implicat.
Prima
instanță învestită, Tribunalul Gorj, secția I civilă,
prin Sentința civilă nr. 11 din 20 ianuarie 2015 a admis
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B.
SA - Sucursala Târgu Jiu, Tribunalul Gorj, Judecătoria Târgu Jiu și
BEJ D.; a respins cererea formulată în contradictoriu cu acești
pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive; a respins
cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Statul Român
prin Ministerul Finanțelor Publice.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., iar prin Decizia civilă
nr. 532 din 14 iulie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a
civilă a respins apelul, ca nefondat.
Decizia
instanței de apel a fost atacată cu recurs de către reclamantul
A..
Înalta Curte
de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 841 din 7 aprilie 2016
a anulat recursul, ca netimbrat.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat contestație în anulare reclamantul,
căruia i s-a pus în vedere, prin rezoluția din 20 aprilie 2016 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I
civilă, în dosarul nr. x/1/2016 că are obligația legală
să timbreze calea de atac cu 100 lei taxă judiciară de timbru,
conform art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de
timbru.
La data de 27
aprilie 2016 a fost înregistrată la dosarul cauzei cererea de reexaminare
formulată de reclamantul-contestator, prin care acesta contesta
obligația de a timbra contestația în anulare.
Prin
încheierea din 10 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr.
x/1/2016/a2, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A.
privind reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită în dosarul nr.
x/1/2016.
La data de 19
mai 2016, reclamantul A. a atacat această soluție, formulând o
"cerere de contestare" și solicitând admiterea acesteia și
restituirea tuturor taxelor judiciare de timbru achitate în baza art. 45 alin.
(1) lit. a) și g) din O.U.G. nr. 80/2013.
În motivarea
cererii a arătat că litigiile, având ca obiect pretenții
patrimoniale și morale, evaluabile în bani, decurgând din răspundere
civilă delictuală, cum este demersul său judiciar, în calitate
de consumator căruia i-au fost prejudiciate drepturile și interesele
legitime de către operatorii economici, sunt scutite de plata taxei
judiciare de timbru. Prin urmare, instanțele au calificat greșit
acțiunea sa civilă și au stabilit în mod nelegal că
datorează taxă judiciară de timbru. Totodată, a
susținut și că a fost discriminat prin privilegierea
vinovaților, discriminare interzisă de art. 14 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului. Solicită admiterea cererii, chiar
dacă legea nu prevede cale de atac împotriva cererii de reexaminare.
La termenul
de judecată din data de 9 iunie 2016, Înalta Curte a ridicat din oficiu
excepția inadmisibilității căii de atac prin raportare la
dispozițiile art. 39 alin. (2) prima teză din Ordonanța de
Urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Examinând, cu
prioritate, excepția de inadmisibilitate a căii de atac formulate în
cauză, Înalta Curte constată că este întemeiată și
urmează să o admită, pentru următoarele considerente:
În
speță, reclamantul A. a atacat prin "cerere de contestare"
încheierea din 10 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr.
x/1/2016/a2, prin care s-a respins cererea sa de reexaminare a taxei judiciare
de timbru stabilită în dosarul nr. x/1/2016.
O
hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte
căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte,
căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în
afara legii.
Regula are
valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din
Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a
hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar
și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în
condițiile legii.
Potrivit
dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru "Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de
timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași
instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei
datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare
de timbru.".
Aceste norme
conferă părții, în sarcina căreia s-a stabilit
obligația de timbrare, o procedură precisă și
previzibilă de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru sub
aspectul caracterului timbrabil al cererii deduse judecății, cu
observarea eventualei incidențe a normelor legale care instituie scutiri
legale de la plata taxei de timbru.
Prin urmare,
partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei
judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul
timbrabil al cererii sale exclusiv în cadrul cererii de reexaminare. De altfel,
în acest sens s-a pronunțat într-un recurs în interesul legii Înalta Curte
de Casație și Justiție prin Decizia nr. 7 din 8 decembrie 2014.
Potrivit
primei teze a alin. (2) al art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, cererea se
soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără
citarea părților, prin încheiere definitivă.
Textul
menționat, respectiv sintagma finală, a făcut obiectul
controlului de constituționalitate. Prin Decizia nr. 696 din 27 noiembrie
2015, Curtea Constituțională a respins excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) prima teză
sintagma finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Examinând
această excepție, Curtea a reținut că obiectul textului
criticat îl constituie o normă procedurală care reglementează
soluționarea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei
de timbru, iar acest incident procedural este prealabil antamării fondului
de către instanța de judecată și este guvernat de
principiul celerității, care ar fi afectat dacă s-ar acorda
posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de
soluționare a cererii de reexaminare. Totodată, Curtea a statuat
că rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un
termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor
judecătorești justifică în mod obiectiv soluția
legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport
rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - stabilirea
corectă a taxelor judiciare de timbru - și mijloacele procedurale
utilizate.
Înalta Curte
reține că, în acest context, caracterul definitiv al încheierii
pronunțate în soluționarea cererii de reexaminare determină
imposibilitatea părții care a exercitat această cale de atac
să promoveze, ulterior, o altă cale de atac privind modul de
stabilire al taxei de timbru.
În
speță, reclamantul A. a exercitat calea de atac a reexaminării
împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, care a fost
soluționată prin încheierea de ședință din 10 mai
2016, atacată în prezenta cauză.
Or,
față de considerentele anterior expuse, raportat la dispozițiile
art. 39 alin. (2) prima teză din O.U.G. nr. 80/2013, exercitarea de
către reclamant, pentru a doua oară, a unei alte căi de atac
împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, respectiv a unei căi de
atac împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de reexaminare
a taxei de timbru, este inadmisibilă, neputând fi repuse controlului
judiciar aspectele dezlegate anterior cu privire la caracterul timbrabil al
cererii sau întinderea obligației de plată.
În
consecință, instanța de control judiciar constată că
reclamantul nu are deschisă calea de atac intitulată "cerere de
contestare" exercitată împotriva încheierii atacate și o va
respinge, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, calea de atac numita "cerere de contestare"
formulată de reclamantul A., împotriva încheierii de
ședință din data de 10 mai 2016 pronunțată în dosarul
nr. x/1/2012/a2 de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 9 iunie 2016.
Procesat de GGC - CL