ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2964/2016

Decizia nr. 2964/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 1939 din 15 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1989 din 3 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că recurentul, deși cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru i-a fost respinsă, nu și-a îndeplinit obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, în raport cu art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat contestație în anulare, invocând art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei și continuarea judecății recursului său.

A arătat contestatorul că a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, recipisele doveditoare aflându-se la dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației în anulare

Înalta Curte, examinând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate, o apreciază ca întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile motivului contestației în anulare speciale, prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., respectiv „dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale”.

Prin decizia contestată, s-a anulat, ca netimbrat, recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1989 din 3 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținându-se că recurentul nu a făcut dovada timbrării recursului în cuantumul stabilit de instanță

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, la data de 31.07.2015, a fost înregistrată cererea recurentului prin care completează motivele de recurs, cererea având anexată chitanța seria BS5 nr. 438931 din 30.07.2015, prin care a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.

La data de 26.08.2015, recurentul, urmare adresei instanței, a mai depus chitanța seria BS5 nr. 452045 din 26.08.2015, prin care a mai achitat diferența de 100 lei din taxa judiciară de timbru.

Astfel, din eroare, instanța de recurs a apreciat ca netimbrat recursul, neobservându-se dovada achitării în integralitate a taxei judiciare de timbru de către recurentul-reclamant.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 508 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare, va anula decizia contestată și va fixa termen pentru soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1939 din 15 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Anulează decizia contestată.

Fixează termen pentru soluționarea recursului la 2 martie 2017, cu citarea părților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2016.