ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2671/2016

Decizia nr. 2671/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Obiectul contestației în anulare

Prin decizia nr. 1540 din 19 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, a fost anulată contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 499 din 24 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal‚ ca netimbrată.

Argumentând soluția, instanța a reținut că potrivit art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru formularea contestației în anulare se datorează taxă de 100 lei, însă contestatorul a atașat contestației taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.

Înalta Curte a mai constatat că, deși a fost legal citat, cu mențiunea completării taxei judiciare de timbru cu 50 lei, contestatorul nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Concluzionează instanța în sensul că, potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat astfel că în conformitate art. 197 C. proc. civ., netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii.

Contestația în anulare

La data de 24 octombrie 2016, contestatorul A. a înțeles să formuleze contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1540 din 19 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, invocând dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

A apreciat contestatorul că adresa emisă de Înalta Curte, prin care s-a menționat achitarea diferenței de taxă de timbru în cuantum de 50 lei nu i-a fost comunicată, contestatorul neintrând în posesia acesteia, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând excepția netimbrării, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale, înțelegând prin aceasta greșeli de ordin procedural, respectiv erori materiale evidente săvârșite de instanță prin neobservarea dovezilor existente la dosar.

În speță, însă, dovada achitării taxei judiciare de timbru nu se află la dosar și nici nu s-a făcut dovada depunerii acesteia până la termenul stabilit de instanță.

Mai mult decât atât, prin citația emisă pentru termenul din data 19 septembrie 2016 comunicată contestatorului în data de 16.09.2016 a fost adusă la cunoștința acestuia obligația aferentă căii extraordinare de atac exercitate în cauză de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, obligație stabilită conform art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Propria culpă în neonorarea obligației legale de a timbra în condițiile în care s-a mai anulat, ca netimbrată, o altă contestație în anulare formulată de contestator împotriva deciziei nr. 499 pronunțată de Înalta Curte în data de 24 februarie 2016 (Dosar nr. x/1/2016), precum și invocarea unor pretinse erori de judecată (aplicarea greșită a dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru),în situația în care obligația achitării taxei judiciare de timbru subzista în continuare, astfel încât neîndeplinirea acesteia până la termenul din data de 19 octombrie 2016 determină anularea contestației în anulare, ca netimbrată.

Este de reținut că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta practic nefiind legal învestită.

Așadar, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, „dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței”, iar art. 32 din același act normativ prevede că „taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege”.

Pentru argumentele expuse mai-sus, Înalta Curte va anula contestația în anulare, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1540 din 19 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, ca netimbrată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2016.