ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 25.02.2015, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, s-a dispus suspendarea cauzei conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Instanța a reținut că la acest termen, niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuientul A., motivând, în esență, că la dosarul x/2015 a fost depusă cerere pentru judecarea în lipsă, în conformitate cu art. 242 pct. 1 alin. (2) C. proc. civ. ce prevede că pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut judecarea în lipsă.

Față de motivele invocate, a solicitat admiterea recursului și repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecății.

În drept, a invocat dispozițiile art. 244, pct. 1

6

C. proc. civ., art. 44 din Constituția României și art. 6 CEDO.

În ședința publică din 28.04.2015, Curtea de Apel Craiova a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 242 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ. de la 1865.

Prin decizia nr. 252 din 21.06.2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a constatat perimat recursul declarat de revizuientul A. împotriva încheierii de ședință din data de 25.02.2015, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.

Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 28.04.2015, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

În aplicarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. și art. 252 din același cod, instanța a constatat perimat recursul reținând că, de la data încheierii de suspendare, cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării cauzei.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate ca ilegală, contrară probelor și abuzivă.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat, în esență, că, a depus cerere de judecată în lipsă la 15.02.2015, în dosarul nr. x/2015 și că Tribunalul Dolj a suspendat abuziv cauza reținând că aceasta nu exista, deși înscrisul se găsește la dosar, precizând, totodată, că de fapt dosarul a fost repus pe rol, astfel cum reiese din decizia nr. 1/17.02.2016 a Tribunalului Dolj.

A mai susținut recurentul că și completul de la Curtea de Apel Craiova în solidar cu completul de la Tribunalul Dolj ignoră probele din dosar, motiv pentru care decizia recurată este abuzivă, ilegală și netemeinică, apreciind aceste aspecte drept fals intelectual, abuz de funcție sub protecția inamovibilității.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții sau motive de recurs, Înalta Curte conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs invocată, din oficiu, și a reținut:

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.

Totodată, conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar "cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".

Este de reținut că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

În speță, recurentul a fost legal citat pentru termenul de astăzi, 17 ianuarie 2017, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON și 0,3 RON timbru judiciar, dar acesta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării.

Constatând că cererea nu a fost timbrată anticipat și nici până la termenul stabilit de instanță, respectiv 17 ianuarie 2017, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995, modificată, și să dispună anularea cererii, ca netimbrată.

În raport de prevederile legale anterior evocate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 252 din 21.06.2016, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 252 din 21.06.2016, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.