ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1209/2016

Decizia nr. 1209/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oravița sub Dosar nr. x/273/2015, Ia data de 06 aprilie 2015 reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Direcția de Evidență a Persoanelor a Județului Caraș Severin și Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor a Județului Alba, solicitând a se dispune modificarea certificatului de naștere și a certificatului de deces al defunctei sale surori B., în sensul de a se trece numele corect al mamei, respectiv C., în loc de D., cum în mod eronat a fost menționat. În motivarea cererii reclamanta a arătat că în actele sale de stare civilă și cele ale surorii sale este eronat înscris numele mamei lor B., numele acesteia fiind C., întrucât tatăl său, E., nu a fost niciodată căsătorit cu mama sa, C., astfel că la înregistrarea nașterii s-a creat o confuzie cu privire la numele mamei.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 100 alin. (1) C. civ., ale art. 13 din Legea nr. 71/2011. La termenul de judecată din 08 octombrie 2015, prin sentința civilă nr. 682 din 08 octombrie 2015, Judecătoria Oravița a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția de Evidență a Persoanelor Caraș Severin, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, cauza fiind declinată spre competentă soluționare Judecătoriei Aiud. În motivarea soluției de declinare a cauzei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Pe rolul Judecătoriei Aiud cauza a fost înregistrată în data de 09 noiembrie 2015 sub același număr de dosar - x/273/2015. La termenul de judecată din 21 aprilie 2016, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Aiud. Prin sentința civilă nr. 479 din 21 aprilie 2016, Judecătoria Aiud, a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Judecătoriei Aiud și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, reținând că, în speță sunt incidente prevederile Capitolului V din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă și, prin urmare, competența de soluționare nu se stabilește potrivit art. 107 C. proc.

civ., aplicabil exclusiv acțiunilor reale imobiliare, ci potrivit dispozițiilor din legea specială, și anume potrivit dispozițiilor din art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oravița, pentru următoarele considerente: Obiectul cererii care a învestit instanțele în prezentul litigiu îl reprezintă modificarea unor mențiuni existente în actul de naștere și de deces al numitei B., sora reclamantei. Potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, republicată, „În cazul anulării, completării și modificării actelor de stare civilă, sesizarea judecătorului se face de către persoana interesată, de structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor ori de către parchet.

Cererea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor și a concluziilor procuraturii”. Așadar, printr-o normă expresă, cuprinsă în actul juridic aplicabil raportului juridic dedus judecății, legiuitorul a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzelor având ca obiect anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă, în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul persoanei interesate, respectiv sediul structurii de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor care sesizează instanța de judecată.

Ca atare, determinant în stabilirea competenței teritoriale este domiciliul sau sediul solicitantului, care formulează cererea de anulare, completare sau modificare a actului de stare civilă, nu sediul structurii de stare civilă care a emis actul a cărei anulare, completare sau modificare se solicită. În speță, reclamanta A. are domiciliul în Oravița, astfel că, față de prevederile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, republicată, competența materială pentru soluționarea cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei Oravița, PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oravița. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2016.