ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1209/2016

Decizia nr.

1209/2016

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oravița sub

Dosar nr. x/273/2015, Ia data de 06 aprilie 2015 reclamanta A. a chemat în judecată

pe pârâții Direcția de Evidență a Persoanelor a Județului

Caraș Severin și Direcția Publică Comunitară de Evidență

a Persoanelor a Județului Alba, solicitând a se dispune modificarea certificatului

de naștere și a certificatului de deces al defunctei sale surori B., în

sensul de a se trece numele corect al mamei, respectiv C., în loc de D., cum în

mod eronat a fost menționat.

În

motivarea cererii reclamanta a arătat că

în actele sale de stare civilă și cele ale surorii sale este eronat înscris

numele mamei lor B., numele acesteia fiind C., întrucât tatăl său, E.,

nu a fost niciodată căsătorit cu mama sa, C., astfel că la înregistrarea

nașterii s-a creat o confuzie cu privire la numele mamei.

În

drept au fost invocate dispozițiile art. 100

alin. (1) C. civ., ale art. 13 din Legea nr. 71/2011.

La termenul de judecată din 08 octombrie 2015, prin sentința civilă

nr. 682 din 08 octombrie 2015, Judecătoria Oravița a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția de Evidență

a Persoanelor Caraș Severin, a invocat din oficiu excepția necompetenței

teritoriale, cauza fiind declinată spre competentă soluționare Judecătoriei

Aiud.

În

motivarea soluției de declinare a cauzei, instanța

a avut în vedere dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora

cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Pe rolul Judecătoriei Aiud cauza a fost înregistrată în data de

09 noiembrie 2015 sub același număr de dosar - x/273/2015.

La termenul de judecată din 21 aprilie 2016, reprezentantul Ministerului

Public a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

Aiud.

Prin sentința civilă nr. 479 din 21 aprilie 2016, Judecătoria

Aiud,

a admis excepția de necompetență teritorială

a acestei instanțe, a declinat competența soluționării acțiunii

în favoarea Judecătoriei Aiud și a înaintat dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului

negativ de competență, reținând că, în speță sunt

incidente prevederile Capitolului V din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele

de stare civilă și, prin urmare, competența de soluționare nu

se stabilește potrivit art. 107 C. proc. civ., aplicabil exclusiv acțiunilor

reale imobiliare, ci potrivit dispozițiilor din legea specială, și

anume potrivit dispozițiilor din art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență,

potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oravița, pentru

următoarele considerente:

Obiectul cererii care a învestit instanțele în prezentul litigiu îl

reprezintă modificarea unor mențiuni existente în actul de naștere

și de deces al numitei B., sora reclamantei.

Potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, republicată, „În

cazul anulării, completării și modificării actelor de stare

civilă, sesizarea judecătorului se face de către persoana interesată,

de structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale

sau județene de evidență a persoanelor ori de către parchet.

Cererea se soluționează de judecătoria în a cărei rază

teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor

efectuate de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor

și a concluziilor procuraturii”.

Așadar, printr-o normă expresă, cuprinsă în actul juridic

aplicabil raportului juridic dedus judecății, legiuitorul a stabilit competența

teritorială de soluționare a cauzelor având ca obiect anularea, completarea

sau modificarea actelor de stare civilă, în favoarea judecătoriei în a

cărei rază teritorială se află domiciliul persoanei interesate,

respectiv sediul structurii de stare civilă din cadrul serviciilor

publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor

care sesizează instanța de judecată.

Ca atare, determinant în stabilirea competenței teritoriale este domiciliul

sau sediul solicitantului, care formulează cererea de anulare, completare sau

modificare a actului de stare civilă, nu sediul structurii de stare civilă

care a emis actul a cărei anulare, completare sau modificare se solicită.

În

speță, reclamanta A. are domiciliul în

Oravița, astfel că, față de prevederile art. 57 alin. (2) din

Legea nr. 119/1996, republicată, competența materială pentru soluționarea

cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei Oravița,

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I

D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Oravița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 mai 2016.