ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1199/2016

Decizia nr. 1199/2016 Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 08 martie 2016, executorul judecătoresc A. a înaintat instanței cererea formulată de creditoarea B. privind încuviințarea executării silite a titlului de credit reprezentat de sentința civilă nr. 244 din data de 03 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 666 și art. 903 și urm. C. proc. civ. Prin sentința nr. 573 din 22 martie 2016, Judecătoria Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale absolute și a declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București competența de soluționare a cauzei.

În motivare, a reținut că, în cauză, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării revine instanței de executare, respectiv instanța în circumscripția teritorială a căreia se află, la momentul inițierii executării, domiciliul sau sediul debitorului, dacă legea nu dispune altfel. Legiuitorul prevede și o competență subsidiară alternativă, în favoarea instanței în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul creditorului, pentru situațiile în care domiciliul sau sediul debitorului nu se află în România.

Instanța a reținut, din analiza sentinței nr. 244, pronunțată de Tribunalul Suceava la data de 03 februarie 2015, în Dosarul nr. x/86/2013, ce constituie titlul executoriu a cărui executare silită se urmărește a fi încuviințată, că debitorul obligației de plată a sumei de 9.087 euro cu titlu de despăgubiri este Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, sectorul 1 (atât Ministerul, cât și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA), în circumscripția Judecătoriei sectorului 1. Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 1 București a pronunțat sentința civilă nr. 6825 din 18 aprilie 2016, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înalte Curți de Casație și Justiție.

În motivare, a reținut incidența art. 651 alin. (1) și a art. 666 alin. (1) C. proc. civ., precum și împrejurarea că sediul debitorului Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași este în Iași, jud. Iași, astfel încât instanța de executare este Judecătoria Iași, competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite. Judecătoria sectorului 1 București a apreciat că nu prezintă relevanță în speță sediul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA sau sediul Ministerului Transportului și Infrastructurii, în condițiile în care, potrivit precizării exprese, debitorul urmărit silit este Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași.

În opinia instanței, calitatea Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Iași de debitor, prin raportare la titlul executoriu contestat, vizează aspecte care țin de fondul cererii de încuviințare. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”. În cauză, Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul instanțelor de judecată se solicită încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 244 din data de 03 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă. Din analiza titlului executoriu, aflat la dosarul Judecătoriei Iași, Înalta Curte reține că, prin dispozitivul acesteia, a fost obligat pârâtul expropriat Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA la plata sumei de bani reprezentând despăgubiri și cheltuieli de judecată.

Având în vedere că sediul pârâtul expropriat Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, este în București, sector 1, în aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, ca instanța de la sediul debitorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2016.