ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1199/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1199/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1199/2016
Asupra conflictului
negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data
de 08 martie 2016,
executorul judecătoresc
A.
a înaintat instanței cererea formulată de
creditoarea B.
privind încuviințarea executării silite
a titlului de credit reprezentat de sentința civilă nr. 244 din data de
03 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă.
În drept, au fost
invocate dispozițiile art. 666 și art. 903 și urm. C. proc. civ.
Prin sentința
nr. 573 din 22 martie 2016, Judecătoria Iași, secția civilă,
a admis excepția necompetenței teritoriale absolute și a declinat
în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București competența de soluționare
a cauzei.
În motivare, a
reținut că, în cauză, competența de soluționare a cererii
de încuviințare a executării revine instanței de executare, respectiv
instanța în circumscripția teritorială a căreia se află,
la momentul inițierii executării, domiciliul sau sediul debitorului, dacă
legea nu dispune altfel.
Legiuitorul prevede
și o competență subsidiară alternativă, în favoarea instanței
în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului
de executare, domiciliul sau sediul creditorului, pentru situațiile în care
domiciliul sau sediul debitorului nu se află în România.
Instanța
a reținut, din analiza sentinței nr. 244, pronunțată de Tribunalul
Suceava la data de 03 februarie 2015, în Dosarul nr. x/86/2013, ce constituie titlul
executoriu a cărui executare silită se urmărește a fi încuviințată,
că debitorul obligației de plată a sumei de 9.087 euro cu titlu de
despăgubiri este Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor și
Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri
Naționale din România SA, cu sediul în București, sectorul 1 (atât Ministerul,
cât și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale
din România SA), în circumscripția Judecătoriei sectorului 1.
Învestită
prin declinare, Judecătoria sectorului 1 București a pronunțat sentința
civilă nr. 6825 din 18 aprilie 2016, prin care a admis excepția necompetenței
teritoriale invocată din oficiu, a declinat cauza spre competentă soluționare
Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență
și a înaintat dosarul Înalte Curți de Casație și Justiție.
În motivare, a
reținut incidența art.
651 alin. (1) și a art.
666 alin. (1)
C. proc. civ., precum și împrejurarea că
sediul
debitorului Statul Român,
prin
Compania
Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România
SA
- Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași este în Iași,
jud. Iași, astfel încât instanța de executare este Judecătoria Iași,
competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării
silite.
Judecătoria
sectorului 1 București a apreciat că nu prezintă relevanță
în speță sediul
Compania Națională de Autostrăzi
și Drumuri Naționale din România SA
sau sediul Ministerului
Transportului și Infrastructurii, în condițiile în care, potrivit precizării
exprese, debitorul urmărit silit este Statul Român, prin
Compania Națională
de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA
- Direcția
Regională de Drumuri și Poduri Iași.
În opinia instanței,
calitatea Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Iași de debitor,
prin raportare la titlul executoriu contestat, vizează aspecte care țin
de fondul cererii de încuviințare.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost
legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C.
proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art.
651 alin. (1) C. proc. civ. „Instanța de executare este judecătoria în
a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului
de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor
în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului
nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei
circumscripție se află, la data sesizării organului de executare,
domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află
în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află
sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”.
În cauză,
Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul instanțelor
de judecată se solicită încuviințarea executării silite a titlului
executoriu reprezentat de
sentința civilă
nr. 244 din data de 03 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava,
secția civilă.
Din analiza titlului
executoriu, aflat la dosarul Judecătoriei Iași, Înalta Curte reține
că, prin dispozitivul acesteia, a fost obligat pârâtul expropriat
Statul Român,
prin
Compania
Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România
SA
la plata sumei de bani reprezentând despăgubiri și cheltuieli de judecată.
Având în vedere
că sediul pârâtul expropriat
Statul Român, prin
Compania Națională
de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA,
este în București,
sector
1, în aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate, Înalta Curte va stabili
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului
1 București, ca instanța de la sediul debitorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului
1 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 mai 2016.