ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1173/2016

Decizia nr. 1173/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 martie 2013 pe rolul Judecătoriei sector 1 București sub nr. x/299/2013 petenta A. a solicitat anularea încheierii de respingere nr. 7751 din 08 februarie 2013 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București și notarea deciziei civile nr. 1774 din 06 iulie 2009 a Curții de Apel București privind imobilul din sector 1, București. Prin sentința nr. 13814 din 5 septembrie 2014 Judecătoria sector 1 București a respins plângerea petentei reținând că prin decizia a cărei notare se solicită imobilul în discuție, nu a fost identificat prin număr cadastral, număr de carte funciară în sensul art. 93 din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară.

Prin decizia arătată s-a anulat o autorizație de construcție care nu a fost înscrisă în cartea funciară, iar din cartea funciară a imobilului a rezultat că cererea petentei a vizat un imobil proprietatea altor persoane. Prin decizia nr. 4216/A din 9 noiembrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a constatat perimat apelul petentei declarat împotriva sentinței anterior menționate, reținând că la data de 23 februarie 2015 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ., iar până la data de 9 noiembrie 2015 nu s-a efectuat nici un act de procedură care să aibă ca efect întreruperea termenului de perimare. Împotriva acestei decizii a formulat recurs petenta, înregistrat pe rolul Curții de Apel Bucitrești, secția a IV-a civilă, la data de 16 decembrie 2015. Prin încheierea de ședință din 16 februarie 2016 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 noul C. proc.

civ., reținându-se că petenta nu s-a prezentat la termenul de judecată și nici nu a solicitat judecata în lipsă. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) noul C. proc. civ. , art. 24 din Constituția României, petenta A. În motivare, recurenta-petentă a arătat că dorește continuarea judecății și admiterea pângerii împotriva încheierii de carte funciară astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei să plătească cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces. Recurenta-petentă precizează că nu avea de unde să știe ca trebuie să solicite judecata în lipsă întrucât nu are studii juridice, nu dispune de mijloace financiare pentru a angaja un avocat, iar absența de la proces s-a datorat unor îirprejuxări mai presus de voința acesteia, respectiv, nu avea cu cine să lase copilul.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 11 aprilie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului recurentei-reclamanta, pentru ca aceasta să depună punct de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză nu s-a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate. Prin încheierea de admitere în principiu din 11 mai 2016 s-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 25 mai 2016. Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. judecătorul va suspenda judecata „când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei (...)”. Cazul de suspendare a judecății reglementat de textul legal anterior citat se întemeiază pe voința prezumată a părților de a nu mai continua procedura de judecată, prezumție dedusă din faptul neprezentării acestora la termenul de judecată, deși au fost legal citate. Odată îndeplinite condițiile stabilite de text instanța de judecată este obligată să dispună suspendarea judecății, orice altă măsură subsecventă fiind nelegală și atrăgând nulitatea hotărârii astfel pronunțate.

Susținerea recurentei-reclamante în sensul că nu avea de unde să știe că trebuie să solicite judecata în lipsă întrucât nu are studii juridice și nu dispune de mijloace financiare pentru a-și angaja un avocat nu este aptă a conduce spre soluția de infirmare a actului procedural contestat (încheierea curții de apel) întrucât modalitatea în care partea înțelege să-și formuleze apărarea reprezintă o chestiune ce se circumscrie principiului disponibilității și nu poate fi imputabilă instanței de judecată, care în speță era obligată de textul legal mai sus menționat, în lipsa unei cereri de judecată în lipsă, să suspende judecata cauzei tocmai pentru a nu prejudicia partea în exercitarea dreptului la apărare.

Împrejurările invocate de recurenta-reclamantă, ce au determinat absența acesteia de la termenul de judecată acordat de curtea de apel, nu pot fi reținute ca impedimente legale în luarea măsurii suspendării cât timp nu rezultă că instanța respectivă ar fi cunoscut existența lor și, mai ales, cât timp nu rezultă că partea ar fi cerut expres ca judecata să aibă Ioc și în absența sa, singurul mijloc procesual care ar fi putut, din punct de vedere legal, preîntâmpina măsura suspendării judecății în absența părții. Pe de altă parte, mai înainte de a uza de exercitarea căii extraordinare de atac a prezentului recurs, reclamanta ar fi avut posibilitatea formulării unei cereri de repunere pe rol a cauzei în condițiile art. 415 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit căruia judecata cauzei se reia „prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor”, manifestare de voință ce ar fi acordat un plus de celeritate soluționării pricinii. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 16 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, neputând reține existența niciunui viciu de nelegalitate în privința acesteia, potrivit argumentelor prezentate în cele de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A., domiciliată în București, sector 1, împotriva încheierii de ședință din 16 februarie 2016 a Curții de Apel Bueurești, secția a IV-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 25 mai 2016.