ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1144/2016

Decizia nr. 1144/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe roiul Judecătoriei Reghin, la data de 23 august 2012,

reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 1.500 RON; ulterior, la data de 30 octombrie 2012, aceasta și-a majorat pretențiile la suma finală de 1.800 RON, în raport de care instanța a stabilit în sarcina sa obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 155 RON și 3 RON timbru judiciar, acordându-i termen pentru plată până la termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2012.

Prin sentința civilă nr. 1531 din 28 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Reghin,

a fost admisă excepția netirnbrării, invocată de instanță din oficiu, a acțiunii formulată de reclamanta A. și a fost anulată acțiunea civilă, ca netimbrată.

Prin decizia civilă nr. 417 din 16 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă,

a fost respins recursul declarat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 1531 din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei Reghin, hotărârea fiind irevocabilă.

Instanța de recurs a reținut că, în mod corect, prima instanță a constatat incidența în cauză a prevederilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în condițiile în care reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa de instanță, neachitând la termenul stabilit taxele de timbru pe care le datora în raport de valoarea obiectului cauzei.

Prin decizia nr. 1246/R din 2 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă,

a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 417 din 16 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă.

Curtea de Apel a reținut că, în raport cu valoarea obiectului cererii, hotărârea pronunțată de Judecătoria Reghin era susceptibilă numai de calea de atac a recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ., competența de soluționare revenind Tribunalului Mureș. În consecință, decizia nr. 417 din 16 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Mureș, în recurs, este o hotărâre irevocabilă, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 299 C. proc. civ., fiind inadmisibil recursul declarat împotriva acestei decizii.

Examinând recursul, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul Iui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”.

Prin urmare, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date În apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Din analiza coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

Cu atât mai mult, nu poate fi atacată cu recurs decizia prin care a fost respins recursul, ca inadmisibil.

În speță, decizia nr. 1246/R din 2 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunțată în soluționarea unui recurs inadmisibil, fiind o hotărâre irevocabilă.

Raportat la dispozițiile legale menționate anterior și la considerentele expuse, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1246/R din 2 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1246/R din 2 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2016.