ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 229/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 173/R din 20 aprilie 2016 a Curții de Apel de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a fost admisă excepția netimbrării, fiind anulat ca netimbrat recursul declarat de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 109/R din 21 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă în dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei nr. 173/R din 20 aprilie 2016 a declarat recurs revizuentul A., motivele fiind, în esență, următoarele:

Recurentul arată că instanța de recurs, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a anulat în mod greșit ca netimbrat recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 109/R din 21 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția Civilă, întrucât a transmis instanței, împreună cu concluziile scrise, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON.

Deși concluziile scrise au ajuns la dosar, nu același lucru s-a întâmplat și cu dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Mai mult decât atât, în opinia recurentului, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 109/R din 21 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția Civilă în dosarul nr. x/2015 era scutit de obligația timbrării, conform dispozițiilor art. 15 lit. o), p) din Legea nr. 146/1997 și a art. 24 lit. o) și s) din Ordinul Ministrului Justiției nr. 760/C/1999.

În dovedirea îndeplinirii obligațiilor de timbrare a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 109/R din 21 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția Civilă, arată că atașează o copie a chitanței seria x/2016, nr. x din 22 martie 2016.

Recurentul și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 299, art. 303, art. 304 pct. 1-10, art. 304 indice 1, art. 305, art. 306 alin. (2) și (3), art. 129 alin. (3)-(7) din vechiul C. proc. civ.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții sau motive de recurs, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut:

Deși recurentul A. a fost citat cu mențiunea timbrării cererii în cuantum de 4 RON taxă judiciară de timbru, acesta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.

Este de reținut că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și accesul la justiție, că dreptul la justiție nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul A. nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 15 februarie 2016, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea cererii de recurs formulată de recurentul A. împotriva deciziei deciziei nr. 173/R din 20 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 173/R din 20 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2017.