ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2542/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin recursul declarat la data de 15 iulie 2015, împotriva sentinței civile nr. 23F din 02 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, fără a fi încadrat motivele de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., contestatoarea C.M.E. a invocat, în sinteză că prin hotărârea pronunțată nu s-a ținut seama de faptul că nu își poate prelungi cartea de identitate cu menționarea adresei imobilului în care a locuit și în legătură cu care se află în litigiu cu intimatul. Solicită admiterea cererii și reintegrarea sa în spațiu. Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată la data de 8 ianuarie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, contestatoarea C.M.

a atacat, cu contestație în anulare, sentința nr. 32/C din 27 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în Dosarul nr. 3705/1/2014, hotărâre definitivă, prin care s-a dispus anularea ca netimbrată a cererii de strămutare formulate în legătură cu Dosarul nr. 1715/308/2014 al Judecătoriei Sighișoara. În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că este nemulțumită de soluția adoptată prin respectiva hotărâre, întrucât obiectul dosarului menționat îl formează reintegrarea sa în locuința în care i s-a stabilit domiciliul la vârsta de 14 ani, iar în prezent nu a reușit să-și facă decât un buletin provizoriu. Prin decizia nn 361 din 30 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Prin sentința civilă nr. 23F din 2 iulie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția l civilă, a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatoare. Instanța a reținut că, pentru termenul de judecată din 21 mai 2015, contestatoarea a fost citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. La același termen, contestatoarea a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei de timbru stabilite în sarcina sa, iar prin încheierea nr. 17/C din 3 iunie 2015, cererea i-a fost respinsă pentru că nu răspundea exigențelor pretinse de art. 14 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/2008. De asemenea, prin încheierea nr. 20/C din 16 iunie 2015 s-a dispus respingerea cererii de reexaminare pe care contestatoarea a formulat-o împotriva încheierii anterioare. În aceste condiții, la termenul de judecată din 17 iunie 2015, Curtea a dispus din nou citarea contestatoarei cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar la termenul din 2 iulie 2015, constatându-se că respectiva obligație nu a fost îndeplinită, s-a invocat din oficiu excepția netimbrarii, excepție admisă în temeiul art. 197 C. proc. civ., coroborat cu art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, la data de 13 iulie 2015. Înalta Curte reține că, în temeiul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs". De asemenea, potrivit art. 144 alin. (2) C. proc. civ. „încheierea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă". Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. „Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". Față de dispozițiile legale menționate, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., coroborat cu art. 144 alin. (2) C. proc. civ. și art. 508 alin. (4) C. proc. civ., dat fiind faptul că este atacată cu recurs o hotărâre pronunțată în soluționarea contestației în anulare îndreptată împotriva unei încheieri definitive, pronunțate în soluționarea unei cereri de strămutare, sentința civilă nr. 23F din 02 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, este, la rândul său, definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. În raport cu dispozițiile legale anterior menționate, sentința civilă nr. 23F din 02 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului. Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea C.M.E. împotriva sentinței civile nr. 23F din 02 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2015.