ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3304/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penala nr. 184/F din 3 mai

2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petenții F.V. și F.A. împotriva Rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale nr. 215/P/2011 din 17 ianuarie 2012 dată de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție.

A obligat petenții la

câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția penală, petenții F.V. și

F.A. au contestat Rezoluția din 17 ianuarie 2012, dată în Dosarul nr.

215/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție de procurorul șef al secției de combatere a

corupției.

În motivarea

plângerii, petenții au arătat că nu le-au fost analizate criticile aduse

rezoluției inițiale a procurorului de caz, răspunsul pe care l-au primit este

total nemulțumitor, pentru că nu se referă la cele solicitate, iar soluția

vădește superficialitate.

S-a solicitat

desființarea Rezoluției și reluarea cercetărilor de către un procuror care să

analizeze cu obiectivitate toate elementele cauzei.

În cuprinsul

plângerii, petenții au invocat și excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 278

1

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin Legea nr. 202/2010, și anume alin. (10), care statuează că „hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".

S-a arătat că acest

text încalcă principiul liberului acces la justiție și este contrar

principiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Prin Încheierea de

ședință din 23 aprilie 2012, Curtea de Apel a considerat excepția de

neconstituționalitate ca fiind formal admisibilă, prin îndeplinirea condițiilor

prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992. În consecință, a fost sesizată Curtea

Constituțională în vederea soluționării excepției.

Intimații P.C., N.I.,

C.N., G.T. și R.I. au fost citați, neprezentându-se însă în instanță.

Pe parcursul

soluționării plângerii de către Curte nu s-au administrat probatorii noi.

Examinând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Ordonanța emisă

la data de 23 noiembrie 2011 de către procurorul de caz în Dosarul nr.

215/P/2011 al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a

corupției, s-au dispus în baza art. 228 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., art. 38 și art. 42 - 45 C. proc. pen. următoarele:

- neînceperea

urmăririi penale în privința presupusei săvârșiri a infracțiunii prev. de art.

254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 față de ofițerii

de poliție P.C. și N.I., precum și față de P.R. și C.N., procurori în cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu;

- neînceperea

urmăririi penale față de G.T., avocatul R.I. și executorul judecătoresc C.I.I.,

sub aspectul presupusei săvârșiri a infracțiunii prev. de art. 255 C. pen.

raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000;

- disjungerea și

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București pentru efectuarea de cercetări, în ceea ce-i

privește pe:

- numitul G.T.,

primar al comunei Domnești, județul Ilfov, pentru presupusa săvârșire a

infracțiunilor de tentativă la omor - art. 20 raportat la art. 174 C. pen.;

șantaj - art. 194 C. pen.; fals intelectual și uz de fals - art. 289 și art.

291 C. pen.; amenințare - art. 193 C. pen., tulburare de posesie - art. 220 C.

pen. și distrugere - art. 217 C. pen.;

- prim-procurorul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu pentru presupusa săvârșire a

infracțiunii de distrugere la omor - art. 25 C. pen. raportat la art. 174 C.

pen.;

- avocatul R.I.

pentru aceeași presupusă infracțiune;

- executorul

judecătoresc C.I.I. pentru presupusa săvârșire a infracțiunilor de instigare la

omor, fals material în înscrisuri oficiale și fals intelectual - art. 288 și

art. 289 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - art. 246

C. pen.;

- numitul D.V.,

angajat al Primăriei Domnești, pentru presupusa săvârșire a infracțiunii de

fals intelectual și uz de fals - art. 289 și art. 291 C. pen.

Din înscrisurile

cauzei, Curtea de Apel a reținut că în luna septembrie 2011 petenții F.V. și

F.A. au formulat o plângere penală împotriva vecinului lor, G.T., primarul

comunei Domnești, județul Ilfov, cu care se află în litigii de circa 5 ani,

afirmând că acesta i-a deposedat de mai multe suprafețe de teren situate pe

raza comunei, folosindu-și relațiile, bazate pe corupție, cu persoane influente

din mediul judiciar și poliție.

Mai multe plângeri

penale ale petenților s-au aflat în ultimii ani în cercetarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Cornetu, fiind instrumentate, în mod succesiv, de procurorii

P.R. și C.N. Ele s-au conexat sub nr. 6926/2007 la Parchetul menționat,

lucrătorul de poliție P.C. din cadrul S.I.F. Ilfov propunând scoaterea de sub

urmărire penală a lui G.T., propunere însușită de procurorul C.N.

Într-un alt dosar

aflat pe rolul aceluiași Parchet, cu nr. 585/P/2010, petenții s-au plâns de

tergiversarea anchetei care, s-ar putea datora „corupției" lucrătorului de

poliție și procurorului.

Curtea de Apel a

reținut că nici cu prilejul audierilor sale la Parchet, nici în plângerile

formulate, inclusiv cea care face obiectul prezentei cauze, petenții nu au

făcut decât afirmații generale despre „corupție", „relații mafiote",

„presiuni" și „nedreptăți".

S-a mai constatat de

asemenea că și în aceste condiții, Parchetul a făcut verificările necesare și a

administrat probatorii, ajungând la concluzia că afirmațiile petenților nu se

confirmă, iar pentru altele, în raport de normele de competență, a dispus

disjungerea și declinarea în vederea continuării cercetărilor.

Chiar și în plângerea

adresată instanței de fond în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

petenții au folosit aceleași afirmații generale, referindu-se, pe zeci de

pagini, la fenomenele de corupție, modul în care au fost instrumentate alte

cauze, rolul și atribuțiile Direcției Naționale Anticorupție. Cu privire la

rezoluția atacată, în afară de aprecierea ei ca „superficială", petenții

nu au menționat în concret ce anume din conținutul ei îi nemulțumește și ce

solicitări au, inclusiv sub aspectul unor eventuale noi probatorii.

Împotriva sentinței

sus-menționate au declarat recurs petenții F.V. și F.A.

Recursul declarat de

petiționari împotriva sentinței este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 287

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la

judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) și (8) din același cod,

judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la

lit. a), b), c) de la alin. (8).

Conform prevederilor

art. 278

1

alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII

pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie

2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului

pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

În cauză, hotărârea

recurată de petiționari a fost pronunțată la data de 3 mai 2012, ulterior

intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea

exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.

În raport de

considerentele expuse, urmează a fi respinse, ca inadmisibile, recursurile

declarate de petiționari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii F.V. și F.A. împotriva

Sentinței penale nr. 184/F din 3 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală.

Obligă petiționarii

la plata sumei de câte 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Obligă petiționarii

la plata sumei de câte 400 RON către intimatul G.T.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 16 octombrie 2012.

Procesat de GGC - N