ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1661/2013

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 35 din 6 februarie 2012, Tribunalul Alba, secția penală, a respins cererea inculpaților privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de tentativa la omor calificat prevăzuta de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., respectiv în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat inculpații A.A.I., M.B.C. și B.G. sub aspectul infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și a celei de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara luată împotriva inculpatului A.A.I. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c, art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul L.D.R. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 7 ani și a pus în vedere inculpatului măsurile de supraveghere cărora trebuia să se supună pe durata acestuia.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. și, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 alin. (1) raportat la art. 83 și art. 84 C. pen., precum și a prevederilor art. 86 4 alin. (2) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului L.D.R. durata reținerii și arestării preventive. În baza art. 350 alin. (1) C. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat prin încheierea din 02 martie 2010 a Tribunalului Alba.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul T.F.T. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. A descontopit pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 158/2010 a Judecătoriei Câmpeni, definitivă prin nerecurare, în pedepsele ei componente de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

și 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 693/2007 a Judecătoriei Cluj - Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 428/ R din 26 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj Napoca. A constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauza sunt concurente cu cele două infracțiuni de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) judecate prin sentința penală nr. 158/2010 și în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penala nr. 698/2007 și, în consecință, în baza art. 33, 34, 36 C. pen.

a contopit pedepsele concurente în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., a menținut revocarea dispusă de Judecătoria Câmpeni privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare și, în baza art. 83 alin. (1) C. pen., a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare menționată la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul T.F.T. să execute pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul S.A.V. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul A.B.A.M. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penala nr. 126/2010 a Judecătoriei Orăștie, definitivă prin neapelare. A descontopit pedeapsa de 1 an închisoare în pedepsele componente de 6 luni închisoare pentru art. 181 C. pen. și de 1 an închisoare pentru art. 181 C. pen. și, în baza art. 33, 34, 36 C. pen. a contopit aceste pedepse cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile deduse judecații în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpat la data de 3 mai 2010 de Tribunalul Alba. Prin aceeași sentință instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia și, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ. (vechi) a obligat inculpații T.F.T., L.D.R., S.A.V. și A.B.A.M., în solidar, la plata sumei de 13.161,07 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate P.I.V. A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.I.V. și a obligat aceiași inculpați, în solidar, să plătească acesteia suma de 49.378 lei daune materiale și 120.000 lei daune morale.

A fost respinsă acțiunea aceleași părți civile, ca neîntemeiată, față de inculpații A.A.I., M.B.C., B.G. și ca inadmisibilă față de S.F.G. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., reținându-se că în data de 14/ 15 iunie 2009, numitul P.I.C. și-a serbat ziua de naștere la un local din Câmpeni, la petrecere fiind invitate mai multe persoane, printre care și inculpații din prezenta cauză.

La ora 3 dimineața numita B.A., prietena inculpatului S.A.V., a fost lovită de numitul B.D. zis L. În sprijinul acesteia au intervenit mai mulți invitați, printre care și inculpatul L.D.R., care l-au oprit pe agresor și apoi, pentru ca situația să nu degenereze, l-au trimis acasă. Ceilalți inculpați au aflat despre incident și au început să îi caute pe numitul B.D., cerându-le bodyguarzilor localului, între care se număra și partea vătămata P.I.V., să le spună unde se afla sau unde locuiește cel numit L. Neprimind răspunsul solicitat, inculpații au început să verifice locația, devenind agresivi. Cel mai agitat a fost inculpatul T. care, la etajul II al clădirii, unde se aflau camere pentru cazare, a distrus ușa unei camere.

Temându-se că situația se va agrava, unii dintre invitați au părăsit localul. La ora 4 dimineața, inculpatul T. a văzut trei dintre bodyguarzii localului și partea vătămată P.I.V., la etajul I în fața barului, le-a cerut din nou adresa numitului B.D. și, față de refuzul acestora, i-a lovit cu pumnul în față pe B. și pe C. apoi, rămas singur cu partea vătămată, i-a aplicat și acesteia o lovitură de pumn în față și a prins-o cu mâinile de haine. În acest moment martorul B.L. a luat de la bar un tac de biliard și i-a aplicat inculpatului T. o lovitură în zona capului și o alta peste corp. Scăpând de inculpat, partea vătămată a fugit la parter și a intrat în baia bărbaților, pentru a se spăla pe față.

Incidentul a luat amploare, fiind antrenați și inculpații M., care i-a aplicat o lovitură în fața bodyguardului C. și inculpații L.D. și A. care l-au trântit la pământ pe bodyguardul B., acesta fiind ulterior fugărit de inculpatul B.G. În timp ce unii dintre invitații la petrecere au ieșit afară din local, de teamă să nu fie agresați, iar alții chiar au plecat, inculpații au început să verifice localul în căutarea bodyguarzilor, inculpatul T. fiind înarmat cu un tac de biliard. Verificând și băile, inculpații M., L. și A. și-au dat seama că în una dintre cabine se afla un bodyguard.

După ce au apărut și ceilalți inculpați, aceștia au intrat, cu excepția lui L., în baie, peste partea vătămata și i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, au izbit-o de pereții încăperii, apoi T., M., B., S. și A. au scos partea vătămată din baie și au trântit-o la pământ în fața băii și, împreună cu inculpatul L., i-au aplicat din nou lovituri peste corp cu pumnii și picioarele, lăsând-o în stare de inconștiență. Înainte de a se încheia incidentul, în timp ce partea vătămată era inconștientă la pământ, inculpații T. și A. au venit pe rând și i-au mai aplicat câte o lovitură cu piciorul, primul fiind îndepărtat de B. și M., iar al doilea de martorul C.R. Fapta săvârșită de inculpați asupra părții vătămate i-a determinat pe invitați și muzicanții din local să plece.

Analizând materialul probator administrat la urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În timpul petrecerii organizate în localul „C.Y.” din Câmpeni, în noaptea de 14/ 15 iunie 2009, în jurul orei 03 20 , numitul B.D. a lovit-o pe numita B.A., care venise la petrecere împreună cu prietenul său, inculpatul S.A.V. Ulterior incidentului, numitul B. a preferat să plece de la local, însă când s-a aflat despre fapta sa, inculpații, prieteni între ei, au început să îi caute și, negăsindu-l, să se agite și să încerce să afle de la bodyguarzii localului, unde locuiește acesta. Pe parcursul căutării, inculpatul T.F. a ajuns la etajul II, loc unde a distrus ușa unei încăperi, după care a coborât la etajul I unde, văzându-i pe bodyguarzii B.L., C.P.

și P.I.V., le-a cerut să îi spună unde îi poate găsi pe B.D. Față de refuzul celor trei, inculpatul i-a lovit cu pumnul în față pe B. și pe C., după care l-a atacat pe P.I.V., lovindu-l cu pumnul și prinzându-l cu mâinile de haine. Pentru a-și ajuta colegul să scape, martorul B. a luat un tac de biliard de la bar și i-a aplicat inculpatului T. o lovitură în zona frunții și alta peste corp. Văzându-se eliberat, P.I.V. a fugit la parter și a intrat în baia bărbaților, pentru a încerca să-și revină. Incidentul creat de inculpatul T.F. a fost observat de inculpații M. și L., precum și de martorul B.P., care s-au îndreptat către acesta și apoi de inculpații A., A., B. și martorii P., B. și C. La ora 04 04. 08 inculpatul T. i-a aplicat o lovitură cu tacul martorului B.M.

după care, însoțit de inculpatul A., s-a deplasat pe holul de la parter, spre ieșire. Începând cu această oră inculpații s-au adunat pe holul de la parter, în zona toaletelor, în timp ce în toaleta bărbaților se afla partea vătămată P.I.V., iar în toaleta femeilor se aflau martorele M.A.D. și T.L.M. Inculpatul T.F.T. a intrat în toaleta destinată bărbaților, urmat de inculpații M., B., S. și A. Inculpații A. și L. se aflau în continuare pe hol. În interiorul toaletei pentru bărbați partea vătămată a fost agresată în intervalul cuprins între 04. 04 - 04 05 . Tribunalul a reținut că, în lipsa înregistrărilor video, nu se poate stabili cu certitudine cine anume a exercitat actele de violență.

Instanța de fond, pe baza imaginilor înregistrate, a reținut că după scoaterea părții vătămate din toaletă de către inculpatul A., la ora 04, în timp ce era căzută la pământ, i-au mai fost aplicate două lovituri cu piciorul de către inculpatul L., mai multe lovituri cu pumnii și picioarele de către inculpatul T., în două etape, mai multe lovituri cu pumnii de către inculpatul S., care în două rânduri s-a urcat pe partea vătămată și cel puțin o lovitură cu piciorul, trasă în forță, de către inculpatul A. Tribunalul a reținut că cei mai insistenți în agresarea părții vătămate au fost inculpații T.F. și S.A., aceștia exercitând actele de violență în mai multe rânduri și, în final, renunțând la actele de agresiune urmare intervențiilor martorului C. și inculpatului B., precum și datorită efectului băuturilor alcoolice consumate, care în cazul inculpatului S.A., l-au adus în stare de inconștiență către finalul incidentului.

Cei doi inculpați, T.F. și S.A., au fost imobilizați la pământ, la ora 04, de către inculpații B. și M. În urma violențelor exercitate împotriva sa, partea vătămată P.I.V. a suferit un traumatism cranio-facial cu fracturi ale oaselor feței și fractură de etmoid, leziuni care au determinat instalarea unui edem cerebral difuz, și au necesitat peste 60 zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în pericol. În drept, faptele inculpaților L.D.R., A.B.A.M., S.A.V. și T.F.T. care, aflându-se în localul Club Y. din Câmpeni, în noaptea de 14/ 15 iunie 2009 i-au aplicat părții vătămate P.I.V. lovituri repetate cu pumnii și picioarele peste corp, preponderent în zona capului, cauzându-i leziuni grave care i-au pus viața în pericol, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Instanța de fond a apreciat că în mod judicios, în raport de dispozițiile art. 152 C. pen., a fost reținută în încadrarea juridică incidența art. 174 lit. i) C. pen. și, față de împrejurarea punerii în pericol a vieții victimei, nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice. Totodată, faptele acelorași inculpați care, în aceeași dată și locație, s-au manifestat violent, prin comiterea unor acte de distrugere, de amenințare și agresare a unor persoane de ordine din local, creând panică și determinând pe unii invitați să plece, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpații L.D., A.B.A.M., S.A.V., T.F.T. și partea vătămată P.I.V. Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei achitări a inculpaților M.C., A.A.I. și B.G. în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru ambele infracțiuni, având în vedere concludența probelor, precum și sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților T.F.T., A.B.A.M., S.A.V. și L.D., apreciate ca fiind mult prea mici în raport de gravitatea faptelor comise. Criticile inculpaților priveau greșita apreciere a probelor și eronata stabilire a situației de fapt, nemotivarea hotărârii de condamnare în condițiile legii procesual penale, greșita încadrare juridică a faptelor și, în subsidiar, cu referire la inculpatul T.F.T., greșita individualizare judiciară a pedepsei, cuantumul pedepselor aplicate fiind mult prea mare.

Apelantul-parte civilă a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale. Prin Decizia penală nr. 125/A/2012 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul S.A.V. și partea civilă P.I.V., a desființat sentința atacată, sub aspectul laturii penale, vizând greșita achitare a inculpaților B.G., M.B.C. și A.A.I., individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului S.A.V., precum și sub aspectul laturii civile și, rejudecând în aceste limite: A condamnat pe inculpatul B.G. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. A aplicat art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A condamnat pe inculpatul M.B.C. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.B.C. durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 19 septembrie 2009 și până la data de 24 septembrie 2009. A condamnat pe inculpatul A.A.I. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A înlăturat dispoziția instanței de fond de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de acest inculpat. A reținut în favoarea inculpatului S.A.V. circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., a descontopit pedepsele aplicate inculpatului, pe care le-a repus în individualitatea lor și a aplicat acestui inculpat pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.A.V. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 5 noiembrie 2009 și până la data de 20 mai 2010. A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. A majorat cuantumul daunelor morale cuvenite părții civile P.I.V. de la suma de 120.000 lei la suma de 200.000 lei și a obligat în solidar inculpații L.D., A.B., S.A., T.F., B.G., M.B. și A. la plata acestei sume către partea civilă, precum și la plata în solidar către aceeași parte civilă a sumei de 49.379 lei cu titlu de daune materiale, acordate de instanța de fond. A obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 13.161,07 lei, daune acordate de instanța de fond, în favoarea părții civile Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Prin aceeași decizie, apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanțe de inculpații L.D.R., A.B.A.M. și T.F.T., au fost respinse, ca nefondate. În motivarea acestei decizii instanța de apel a apreciat că în mod greșit a fost dispusă achitarea inculpaților B.G., M.B.C. și A.A.I., în raport de probele existente la dosar, în principal înregistrările video, coroborate cu concluziile medicale privitoare la leziunile suferite de partea vătămată. Astfel, instanța de fond a arătat că atâta timp cât din interiorul băii nu exista înregistrări video și în lipsa altor probe nu se poate reține comiterea faptelor decât în sarcina inculpaților care au comis agresiuni surprinse de camerele de înregistrare.

Instanța de apel a avut în vedere probele indirecte și prezumțiile rezultate din conjunctura comiterii faptelor. Astfel, înregistrările video au surprins pe inculpații M.B.C., A.A.I. și L.D. că au observat partea vătămată în baia de la parter și s-au dus să-i anunțe pe ceilalți inculpați. Apoi, toți inculpații, inclusiv cei trei inculpați achitați, au intrat în baie și după un minut victima a fost târâtă afară, fiind în imposibilitate de a se ridica. În înregistrări se observa cum inculpații A., L., T. și S. aplica, după ieșirea din baie, lovituri părții vătămate, însă concluziile certificatului medico-legal indica și existența altor leziuni produse în altă împrejurare, singura concluzie logică fiind că aceste leziuni s-au produs ca urmare a loviturilor din baie, observate și de martorele M.A.

și T.L. Or, a reținut instanța de apel, în acea incintă au pătruns toți inculpații. Prin urmare, achitarea inculpaților este total nejustificată, probele indirecte coroborate cu întreaga conjunctură a comiterii faptelor demonstrând vinovăția tuturor inculpaților. Cu privire la susținerile inculpatului A. privind nevinovăția sa, Curtea a reținut că și acesta a intrat în baie, este adevărat că după ceilalți inculpați, unde a stat însă 36 secunde, în condițiile în care întreaga agresiune a durat 1 minut. Totodată, se poate observa pe înregistrare că în fața băii acesta a aplicat cu putere o lovitură cu piciorul părții vătămate, context în care este ilogic a afirma că scopul pentru care inculpatul a intrat în baie a fost să pună capăt agresiunii.

De asemenea, nu sunt de neglijat declarațiile martorelor M.A. și T.L., care au auzit din baie urletele părții vătămate și, deschizând ușa, au văzut 5 bărbați lovind victima. Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, Curtea a constatat că aceasta este corectă, în mod întemeiat prima instanța respingând cererile de schimbare a încadrării juridice. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor Curtea a reținut următoarele: - întrucât inculpații B., M. și A., achitați în prima instanța, nu au antecedente penale, în favoarea acestora s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.; - inculpatul S.A. are antecedente penale, însă în fața instanței de apel acesta s-a prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., cererea acestuia de judecare a cauzei în procedura simplificată nu mai poate fi admisă în acest moment procesual, însă Curtea a reținut atitudinea sinceră a acestuia ca o circumstanță atenuantă în măsură să atragă reducerea pedepsei sub minimul special al normei incriminatoare; - este justificată aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare inculpatului L.D.A., atâta timp cât acesta nu are antecedente penale, a fost sincer pe tot parcursul procesului, s-a prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. și, din aceleași considerente, este justificată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; - inculpatul T.F. este recidivist și nu a recunoscut vinovăția, în pofida probelor de la dosar, așa încât în mod întemeiat în favoarea acestuia nu au fost reținute circumstanțe atenuante; - este justificată aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special inculpatului A.B., acesta nu a recunoscut faptele, are antecedente penale, dar nu este recidivist.

Cu privire la critica formulată de acesta privind nemotivarea sentinței, critica este neîntemeiată, prima instanță prezentând în mod amănunțit probele și împrejurările reținute la pronunțarea hotărârii; - sub aspectul laturii civile a cauzei, leziunile deosebite suferite de partea vătămată, conjunctura comiterii faptei impun un cuantum mai ridicat al daunelor morale. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs inculpații L.D.R., B.G., A.A.I., A.B.A.M., T.F.T. și M.B.C. Recurentul inculpat B.G. a susținut că nu există probe care să îi plaseze în postura de atacator al părții vătămate P.I.V., dimpotrivă acesta apărând ca persoana cu cea mai mare contribuție la aplanarea conflictului.

În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului, întemeiat pe cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și 17 2 C. proc. pen., casarea hotărârii atacate și, rejudecând, pronunțarea unei hotărâri legale de achitare, sub aspectul ambelor infracțiuni, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Invocând aceleași cazuri de casare, inculpatul T.F.T. a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. și, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală.

În fine, acesta a solicitat reducerea pedepsei, pe de o parte întrucât este excesivă și, pe de altă parte, întrucât a recunoscut comiterea faptelor, urmând a beneficia de prevederile art. 320 1 C. proc. pen. În susținerea recursului inculpatul a arătat că din probatoriul administrat nu rezultă că acesta ar fi avut intenția de a ucide, acesta urmărind doar aplicarea unei corecții părții vătămate, cu atât mai mult cu cât acesta fusese lovit anterior și fusese grav rănit, nu a folosit un instrument vulnerant apt a produce moartea, iar loviturile cu pumnii sau picioarele nu pot genera, în mod obișnuit, moartea victimei. Totodată, în raport de numărul și intensitatea loviturilor, este evident că nu poate fi vorba de un atac letal.

În fine, inculpatul a formulat critici sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptelor. În subsidiar, inculpatul a susținut că pedeapsa aplicată este disproporționat de mare în raport cu gravitatea concretă a faptei și a solicitat reindividualizarea acesteia, în sensul reducerii cuantumului, eventual și prin reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa. Inculpatul M.B.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 10, 17, 17 2 și 12 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe de achitare. În subsidiar, acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor și a dispune în raport de această nouă încadrare.

Totodată, inculpatul a solicitat o reindividualizare a pedepsei. Recurentul inculpat A.B.A.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea dosarului aceleași instanțe, în vederea rejudecării în fond a cauzei. În subsidiar, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 și 18 C. proc. pen., inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, în rejudecare, achitarea în baza art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen. Tot în subsidiar, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, dispunând în funcție de această nouă încadrare și, într-un ultim subsidiar, reindividualizarea pedepsei prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante.

Inculpatul L.D.R., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, prin reținerea circumstanțelor atenuante. Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., cu referire la condamnarea sa în lipsa probelor care să susțină învinuirea, inculpatul A.A.I. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe. Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate și dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, următoarele: Potrivit art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. „condamnarea se pronunță dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat ” . Prin art. 17 alin. (1) C. pen. legiuitorul a stabilit că „Infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penala”, pentru ca prin alin. (2) al aceluiași articol să statueze că „Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale”. Totodată, potrivit art. 1 alin. (1) din același cod „Procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoana care a săvârșit o infracțiune sa fie pedepsita potrivit vinovăției sale și nicio persoana nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală”.

În fine, prin art. 5 2 C. proc. pen., corespunzător alin. (1) 1 din Constituția României, revizuită, legiuitorul român a stabilit că „Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre definitivă”.

Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei, cu referire la dreptul la apărare și respectarea demnității umane, s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă cerințelor constând în aceea că: - vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției; - sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului penal; - la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; - la adoptarea unei hotărâri definitive de condamnare prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte erga omnes; - hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoiala, ce nu poate fi răsturnată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Cu referire la ceea ce interesează în cauză, în acest cadru legal insurmontabil, rezultă neechivoc și obligatoriu ca în înfăptuirea justiției penale judecătorii trebuie să se bazeze pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Convingerea, întemeiată exclusiv pe valoarea informațională relevată de mijloacele de probă, corect interpretate potrivit logicii juridice, este corectă și, în consecință, conferă legalitate și temeinicie hotărârii pronunțate, în măsura în care realizează neechivoc identitatea dintre realitatea obiectivă supusă judecații și cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

La judecata în fond a cauzei a fost administrat un amplu probatoriu, respectiv procesul verbal de consemnare a denunțului oral făcut de numitul B.V.L., procese verbale de cercetare la fața locului și planșe fotografice realizate cu această ocazie, declarațiile părților vătămate D.I.N. și P.I.V., procese verbale de recunoaștere din grup, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat și necontestate, raport de expertiză medico-legală, înregistrări video, declarațiile martorilor C.R., P.I., M.A., T.L., B.G., B.A., A.A., B.M., B.V., C.G., B.C., C.A., U.S., B.M., V.G., B.A. și declarațiile inculpaților. Valorificând corect probele administrate, corespunzător cerințelor legale susmenționate, prima instanța a stabilit că partea vătămată P.I.V., după scoaterea acesteia din toaleta bărbaților, a suferit acte de violențe exercitate, cu referire la lovituri aplicate în zona capului și corpului, de inculpații L.D.R., S.A.

și T.F.T. De altfel, acești trei inculpați au și recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, respectiv L.D.R. a recunoscut în fața instanței de fond, S.A. în fața instanței de apel, iar T.F.T. a solicitat instanței de recurs aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., stadiu procesual în care însă instituția procesual-penală arătată nu mai poate fi aplicată. Prin urmare, în mod întemeiat prima instanța a dispus în sensul condamnării acestora sub aspectul infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Instanța de apel a pronunțat o soluție de condamnare și cu privire la ceilalți inculpați, respectiv a respins apelul inculpatului A.B.A.M., fără ca atragerea răspunderii penale a acestora să se întemeieze pe o convingere de vinovăție formată în condițiile pe care legea procesual penală le reglementează.

Prin urmare, hotărârea pronunțată în apel, cu privire la inculpații B.G., A.A.I., M.B.C. și A.B.A.M. este supusă cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit în mod corect că inculpații A.A.I., M.B.C. și B.G. nu au fost implicați în nici un mod în săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. Nici din declarațiile martorilor C.R., B.V., C.G., P.I., B.C. și B.G. și nici din înregistrările camerelor de supraveghere instalate în localul public nu rezultă că inculpații au agresat-o pe partea vătămată P.I.V. și nici că ar fi avut o conduită care să se circumscrie laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 321 C. pen.

Imaginile surprinse de camerele de luat vederi îl arată pe inculpatul A.I. pe hol, în fața băii, încercând să vadă, peste capul altor persoane, ce se întâmpla în camera de baie, dar fără a avea nicio atitudine violent obstrucționistă. Totodată, vizionarea imaginilor surprinse de camera de luat vederi la baie (CD nr. 40332) demonstrează în mod clar că inculpatul A.B.A.M. nu a lovit nicio persoană. Intervenția sa a fost doar în sensul de a încerca aplanarea conflictului, fără a lovi însă vreo persoană. Mai mult, ceea ce instanța de apel reține a fi aplicarea unei lovituri de picior de către inculpat victimei, s-a dovedit a fi, în realitate, o simplă manevră a inculpatului de a se elibera din strânsoarea altei persoane care încerca să o rețină, mobilizându-i piciorul.

Imaginile video dovedesc contrariul celor reținute, inculpatul A.B.A.M. nefiind un agresor, nici un susținător moral al agresiunii, ci doar o prezență fără nicio implicare la incident. Martorele M.A. și T.L. nu l-au identificat pe inculpat ca fiind unul dintre agresori, iar ele nici nu au văzut efectiv conflictul, relatările lor fiind generate și cu privire la evenimentele desfășurate pe hol, iar nu în baia bărbaților. De altfel, nici celelalte imagini filmate (plasma sus - 40119, plasma stânga - 35906, bar etaj 40051) nu îl surprind pe inculpatul A.B.A.M. în postură de agresor sau de persoană care comite acte de tulburare a liniștii publice, el fie nefiind prezent, fie trecând prin cadru într-o atitudine normală.

În consecință, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., constatând că fapta există însă aceasta a fost comisă de alte persoane decât inculpații menționați, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpații B.G., A.A.I., A.B.A.M. și M.B.C., va casa în parte Decizia nr. 125/A/2012 din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și, rejudecând: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului A.B.A.M. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Va menține soluția instanței de fond cu privire la inculpații B.G., A.A.I. și M.B.C. Va înlătura obligația inculpaților M.B.C., A.A.I., B.G. și A.B.A.M. la plata despăgubirilor civile către părțile civile P.I.V. și Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia. Va înlătura dispoziția de prelevare a probelor biologice de la inculpatul A.B.A.M. Conform art. 192 pct. 3 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecata recursurilor inculpaților B.G., A.A.I., A.B.A.M. și M.B.C. vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru acești inculpați, conform dispozitivului, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Prin recursurile declarate în cauză de inculpații L.D.R. și T.F.T. s-a invocat greșita încadrare juridică a faptelor. Criticile formulate sub acest aspect sunt neîntemeiate. Sub acest aspect, în mod întemeiat ambele instanțe au reținut ca, în raport de dispozițiile art. 152 C. pen., raportat la situația de fapt relevată de probatoriul administrat în cauză, este incident art. 174 lit. i) C. pen. Totodată, în mod întemeiat au fost respinse cererile privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. Sub acest aspect, diferența specifică dintre cele două infracțiuni privește latura subiectivă.

Or, în cauză din datele externe ale faptei comise privind zona vizată de lovituri, intensitatea și numărul loviturilor aplicate victimei și rezultatele produse, cu referire la concluzia de specialitate privind punerea în primejdie a vieții acesteia, rezultă cu certitudine că inculpații au prevăzut și acceptat posibilitatea producerii decesului ca urmare a agresiunii. Din aceleași motive se constată a fi neîntemeiate cererile acestora privind pronunțarea unei soluții de achitare, prin valorificarea procesuală a cazului de împiedicare a punerii în mișcare sau exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu referire la latura subiectivă.

Pe de altă parte, întrucât nimeni nu poate să-și facă dreptate singur, dacă potrivit legii orice situație conflictuală, cu atât mai mult când aceasta ia forme violente și care nu poate fi lichidată prin buna înțelegere, trebuie reclamată organelor judiciare competente, în vederea acordării protecției judiciare, sunt și situații în care derularea evenimentelor impune o acțiune de apărare imediată, întrucât nimeni nu poate fi obligat să accepte ireparabilul. Corelativ acestei situații, poate apărea actul provocării în care, în raport de starea emoțională indusă victimei, în concret stabilită în funcție de circumstanțele faptei, dar și de persoana în cauză, acesta generează o ripostă împotriva actului provocator, ripostă care nu înlătură vinovăția, dar atenuează răspunderea.

Or, în raport de situația de fapt relevată de probele administrate în cauză, în mod judicios instanțele au stabilit inexistența în cauză a situației care să atragă reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței legale invocate de către acesta. În fine, cu referire la criticile inculpaților referitoare la cuantumul pedepselor aplicate acestora, apreciat ca fiind mult prea mari, se constată caracterul neîntemeiat al acestora.

În acest sens, într-adevăr, unul din principiile de bază ale dreptului penal este cel al individualizării pedepsei, potrivit căruia stabilirea în lege a naturii și limitelor pentru o anumită infracțiune, precum și aplicarea pedepsei concret determinate pentru infracțiunea săvârșită trebuie să corespundă gravitații acesteia, pericolului social concret, determinat de împrejurările în care fapta a fost comisă, precum și de situația personală a infractorului, de periculozitatea acestuia, în așa fel încât aceasta să-și poată îndeplini funcțiile și realiza scopul.

Or, în raport de complexul de trăsături și împrejurări concrete specific faptelor comise, astfel cum acesta este relevat de probatoriul administrat în cauză, complex ce caracterizează un pericol social ridicat al faptelor, coroborat cu elementele caracterizante ale persoanei inculpaților, rezultând din același probatoriu, se constată că pedepsele aplicate evidențiază o justă proporție dintre culpabilitatea și periculozitatea ilustrate de probatoriul administrat și riposta socială determinată în procesul de stabilire și aplicare a pedepselor. Prin urmare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse nici cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpați, așa încât recursul se constată nefondat și sub aspectul acestor din urmă critici.

În consecință, pentru considerentele expuse, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.D.R. și T.F.T. împotriva Deciziei nr. 125/A/2012 din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. În baza art. 192 pct. 3 alin. (2) C. proc. pen., recurenții L.D.R. și T.F.T. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații B.G., A.A.I., A.B.A.M. și M.B.C. împotriva deciziei penale nr. 125/A/2012 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală. Casează, în parte, decizia recurată și, în parte, sentința penală nr. 35 din 06 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba și, rejudecând: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatului A.B.A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Menține soluția instanței de fond cu privire la inculpații B.G., A.A.I.

și M.B.C. Înlătură obligarea inculpaților B.G., A.A.I., A.B.A.M. și M.B.C. la plata despăgubirilor civile către părțile civile P.I.V. și Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia. Înlătura dispoziția de prelevare a probelor biologice de la inculpatul A.B.A.M. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.D.R. și T.F.T. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul inculpat L.D.R. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat T.F.T. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursurilor declarate de inculpații B.G., A.A.I., A.B.A.M. și M.B.C. rămân în sarcina statului, iar onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru acești inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 mai 2013.