ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 269/2017

Decizia nr. 269/2017 Asupra cauzei de față reține următoarele: Prin Sentința civilă nr. 99 din 26 ianuarie 2015, Judecătoria Bolintin Vale a admis cererea de chemare în judecată prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de teren ce a făcut obiectul antecontractului încheiat în formă autentică între părți la data de 15 iunie 2010, valoarea obiectului cauzei fiind cea a terenului, evaluată de părți potrivit antecontractului la suma de 3.000 de euro.

Apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței sus-menționate a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Giurgiu, prin Decizia civilă nr. 391 din 14 octombrie 2015. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat recurs, iar, prin Decizia nr. 309 din 30 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibil, recursul, având în vedere că cererea reclamantului face parte dintr-una din categoriile enumerate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., câtă vreme valoarea obiectului cauzei este de 3.000 de euro, sub pragul valoric de 500.000 de lei. Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs pârâtul B., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 10 mai 2016, respins, ca inadmisibil prin Decizia nr. 1934 din 14 octombrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/192/2013, în raport de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ. Instanța a reținut, în sinteză că, prin Decizia nr. 309 din 30 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a soluționat o cale extraordinară de atac pe care legea nu o prevede. Art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prevede că "sunt hotărâri definitive, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs". Or, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Astfel, instanța supremă, reținând și caracterul constituțional al regulii de mai sus, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, a apreciat că Decizia nr. 1934 din 14 octombrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/192/2013 nu este supusă căii de atac a recursului. Împotriva acestei decizii, pârâtul B. a declarat contestație în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 ianuarie 2017, invocând dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., prin care a solicitat anularea hotărârii atacate în baza probelor depuse la instanțele inferioare, respectiv Judecătoria Bolintin, Tribunalul Giurgiu și Curtea de Apel București.

Contestatorul a invocat faptul că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ale art. 246 alin. (1), art. 248 alin. (1), art. 493 alin. (3) - (5) C. proc. civ., față de obiectul cauzei. Arată că acțiunea de fond a fost formulată în temeiul dispozițiilor art. 483 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu trimitere la art. 94 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., referitoare la strămutare de hotare, pe dispozițiile art. 484 alin. (2) C. proc. civ., cu trimitere la art. 83 alin. (3) C. proc. civ., precum și pe dispozițiile art. 13 alin. (1), (3) și (4) C. proc. civ., precum și pe art. 484 alin. (2) C. proc. civ., cu trimitere la art. 718 alin. (1) și (2) lit. b). Arată că solicită chemarea în judecată a moștenitorilor defunctului C. pentru a putea soluționa litigiul, în considerarea expertizei efectuate de expert D.. Totodată, solicită încuviințarea cercetării la fața locului față de dispozițiile art. 345 - 347 C. proc.

civ. și art. 718 alin. (1) și (2) C. proc. civ. La termenul de judecată din data de 14 februarie 2017, instanța a invocat excepția inadmisibilității căii de atac asupra căreia a rămas în pronunțare și pe care o va admite pentru cele ce succed: În cauza de față, decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac a fost pronunțată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., așa cum reiese din cuprinsul acesteia, respingându-se ca inadmisibil recursul promovat de către reclamant. Înalta Curte reține că, în completul de filtru, se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc.

civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac. Prin urmare, procedura examinării admisibilității recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

" Înalta Curte reține că dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 69/1.02.2016, numai în ceea ce privește sintagma "sau că recursul este vădit nefondat". Reiese deci că legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire și nici cu contestație în anulare. Or, în aplicarea dispozițiilor enunțate, împotriva Deciziei nr. 1934 din 14 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestație în anulare.

Pentru argumentele de mai sus, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei nr. 1934 din 14 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/192/2013. Dată fiind admiterea excepției inadmisibilității căii de atac a revizuirii în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că devine inutilă cercetarea motivelor contestației în anulare în lumina dispozițiilor de strictă interpretare ale art. 503 alin. (1) C. proc. civ., invocate de contestator ca temei al contestației în anulare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei nr. 1.934 din 14 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2017. Procesat de GGC - CT