ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 269/2017

Decizia nr. 269/2017

Asupra cauzei

de față reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 99

din 26 ianuarie 2015, Judecătoria Bolintin Vale a admis cererea de chemare

în judecată prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul B., pronunțarea unei hotărâri care să țină loc

de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de teren

ce a făcut obiectul antecontractului încheiat în formă autentică

între părți la data de 15 iunie 2010, valoarea obiectului cauzei

fiind cea a terenului, evaluată de părți potrivit

antecontractului la suma de 3.000 de euro.

Apelul

declarat de pârâtul B. împotriva sentinței sus-menționate a fost respins,

ca nefondat, de Tribunalul Giurgiu, prin Decizia civilă nr. 391 din 14

octombrie 2015.

Împotriva

acestei hotărâri, pârâtul a declarat recurs, iar, prin Decizia nr. 309 din

30 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibil,

recursul, având în vedere că cererea reclamantului face parte dintr-una

din categoriile enumerate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., câtă vreme

valoarea obiectului cauzei este de 3.000 de euro, sub pragul valoric de 500.000

de lei.

Împotriva

acestei hotărâri definitive a declarat recurs pârâtul B., înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, la data de 10 mai 2016, respins, ca inadmisibil prin Decizia nr.

1934 din 14 octombrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/192/2013, în

raport de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanța

a reținut, în sinteză că, prin Decizia nr. 309 din 30 martie

2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a soluționat o cale

extraordinară de atac pe care legea nu o prevede.

Art. 634

alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prevede că "sunt hotărâri

definitive, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi

atacate cu recurs".

Or, o

hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte

căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte,

căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în

afara legii.

Astfel,

instanța supremă, reținând și caracterul

constituțional al regulii de mai sus, dispozițiile art. 129 din

Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a

hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar

exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, a apreciat

că Decizia nr. 1934 din 14 octombrie 2016 pronunțată în Dosarul

nr. x/192/2013 nu este supusă căii de atac a recursului.

Împotriva

acestei decizii, pârâtul B. a declarat contestație în anulare, ce a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 6 ianuarie 2017, invocând dispozițiile art. 503

alin. (1) C. proc. civ., prin care a solicitat anularea hotărârii atacate

în baza probelor depuse la instanțele inferioare, respectiv

Judecătoria Bolintin, Tribunalul Giurgiu și Curtea de Apel București.

Contestatorul

a invocat faptul că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 634

alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ale art. 246 alin. (1), art. 248 alin. (1),

art. 493 alin. (3) - (5) C. proc. civ., față de obiectul cauzei.

Arată că acțiunea de fond a fost formulată în temeiul

dispozițiilor art. 483 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu trimitere

la art. 94 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., referitoare la strămutare de

hotare, pe dispozițiile art. 484 alin. (2) C. proc. civ., cu trimitere la

art. 83 alin. (3) C. proc. civ., precum și pe dispozițiile art. 13

alin. (1), (3) și (4) C. proc. civ., precum și pe art. 484 alin. (2)

C. proc. civ., cu trimitere la art. 718 alin. (1) și (2) lit. b).

Arată

că solicită chemarea în judecată a moștenitorilor

defunctului C. pentru a putea soluționa litigiul, în considerarea

expertizei efectuate de expert D.. Totodată, solicită

încuviințarea cercetării la fața locului față de

dispozițiile art. 345 - 347 C. proc. civ. și art. 718 alin. (1)

și (2) C. proc. civ.

La termenul

de judecată din data de 14 februarie 2017, instanța a invocat

excepția inadmisibilității căii de atac asupra căreia

a rămas în pronunțare și pe care o va admite pentru cele ce

succed:

În cauza de

față, decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta

cale de atac a fost pronunțată în condițiile art. 493 alin. (5)

C. proc. civ., așa cum reiese din cuprinsul acesteia, respingându-se ca

inadmisibil recursul promovat de către reclamant.

Înalta Curte

reține că, în completul de filtru, se analizează admisibilitatea

căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării

recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art.

486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C.

proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de

atac.

Prin urmare,

procedura examinării admisibilității recursului în complet de

filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond

a motivelor de recurs invocate de către parte.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care

completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește

cerințele de formă, că motivele de casare invocate și

dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau

că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz,

respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată,

fără citarea părților, care nu este supusă niciunei

căi de atac. "

Înalta Curte

reține că dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. au fost

declarate neconstituționale prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015 a

Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 69/1.02.2016,

numai în ceea ce privește sintagma "sau că recursul este

vădit nefondat".

Reiese deci

că legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile

art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de

atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi

atacate nici cu revizuire și nici cu contestație în anulare.

Or, în

aplicarea dispozițiilor enunțate, împotriva Deciziei nr. 1934 din 14

octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac,

ordinară sau extraordinară, inclusiv contestație în anulare.

Pentru

argumentele de mai sus, Înalta Curte urmează să respingă, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul

B. împotriva Deciziei nr. 1934 din 14 octombrie 2016 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă,

pronunțată în Dosarul nr. x/192/2013.

Dată

fiind admiterea excepției inadmisibilității căii de atac a

revizuirii în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că devine inutilă cercetarea motivelor

contestației în anulare în lumina dispozițiilor de strictă

interpretare ale art. 503 alin. (1) C. proc. civ., invocate de contestator ca

temei al contestației în anulare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul

B. împotriva Deciziei nr. 1.934 din 14 octombrie 2016 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 14 februarie 2017.

Procesat de GGC - CT