ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 898/2017

Decizia nr. 898/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

Prin

sentința civilă nr. 99 din 26 ianuarie 2015, Judecătoria Bolintin Vale

a admis cererea de chemare în judecată prin care reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de teren ce a făcut obiectul antecontractului încheiat în formă autentică între părți la data de 15 iunie 2010, valoarea obiectului cauzei fiind cea a terenului, evaluată de părți la suma de 3.000 euro.

Tribunalul Giurgiu, prin Decizia nr. 391 din 14 octombrie 2015

a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul B., iar prin Decizia nr. 309 din 30 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a lIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca Inadmisibil, recursul pârâtului.

Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs pârâtul B., iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 1934 din 14 octombrie 2016 a respins recursul, ca inadmisibil.

Prin Decizia nr. 269 din 14 februarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție

a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de pârâtul B. împotriva Deciziei instanței de recurs nr. 1934/2016.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că demersul contestatoarei s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțate în procedura de filtru, nesusceptibilă de cale de atac.

Împotriva acestei decizii, pârâtul B. a formulat, cerere de revizuire, ce a fost înregistrată la data de 30 martie 2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, fiind repartizată în mod aleatoriu spre soluționare completului de judecată C4 N.C.P.C.

În cuprinsul cererii, revizuentul și-a exprimat nemulțumirea față de hotărârile pronunțate în soluționarea căilor ordinare și extraordinare de atac, considerând ca hotărârea a cărei revizuire o solicită este nedreaptă și nelegală față de probele depuse în dosarul cauzei.

A solicitat revizuirea Deciziei nr. 269 din 14 februarie 2017 pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 510 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 25 mal 2017, Înalta Curte a supus dezbaterii, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire raportat la dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ. și la faptul că hotărârea a cărei revizuire se solicită privește o hotărâre pronunțată în procedura de filtru în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, analiză care este prioritară în considerarea prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, potrivit textului menționat, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Prin Decizia nr. 866 din data de 10 decembrie 2015, publicată în M. Of. nr. 69 din 1 februarie 2016, Curtea Constituțională a constatat că sintagma „pronunțate asupra fondului sau care invocă fondul" din cuprinsul dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ. este neconstituțională, cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 al aceluiași articol.

Așa cum rezultă din istoricul rezumat al cauzei, pârâtul B., după epuizarea căilor de atac a apelului și a recursului, a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 309 din 30 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în procedura de filtru, prin Decizia nr. 1934 din 14 octombrie 2016 a respins, ca inadmisibil, recursul în raport de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. reținând că hotărârea atacată nu este supusă recursului.

Prin Decizia nr. 269 din 14 februarie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de pârât, împotriva Deciziei nr. 1934/2016 reținându-se că deciziile pronunțate în procedura de filtru în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Obiect al prezentei cererii de revizuire îl constituie această ultimă hotărâre prin care a fost. soluționată contestația în anulare.

În completul de filtru se analizează admisibilitatea căli de atac, aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea căii de atac, respectiv aspecte formale care nu presupun o analiză de fond a criticilor formulate.

Din acest considerent legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate nici prin căile de retractare, contestație In anulare sau revizuire.

Or, în aplicarea acestor dispoziții legale, prin decizia a cărei revizuire se solicită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 1934 din 14 octombrie 2016 prin care aceeași instanță a respins, în procedura de filtru, recursul declarat de pârât împotriva Deciziei nr. 309 din 30 martie 2016 Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibil.

Așa fiind, cum prin decizia atacată cu revizuire, Înalta Curte a constatat că nu simt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei alte căi de retractare, prin care nu se dezleagă aspecte de fond ale litigiului, aceasta nu este susceptibilă a fi reformată printr-o cerere de revizuire, atât timp cât hotărârile pronunțate în procedura de filtru nu sunt susceptibile de a fi atacate prin nicio cale de atac în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 269 din 14 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuentul B.

Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 25 mai 2017.