ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1264/2016

Decizia nr. 1264/2106

Deliberând asupra admisibilității contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 55 din data de 11 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a

respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 37/DC din 23 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în Dosarul nr. x/244/2015.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că

prin Decizia penală nr. 37/DC din 23 februarie 2016, Tribunalul Vaslui, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, contestația formulată de către A., împotriva sentinței penale nr. 229, pronunțată la data de 18 decembrie 2015 de către Judecătoria Huși, care a fost menținută.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Vaslui a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 229 din 18 decembrie 2015, Judecătoria Huși a admis sesizarea Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Huși.

În temeiul art. 15 lit. e), cu ref. la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, a dispus încetarea obligației inculpatului A. de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Vaslui sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, stabilită prin sentința penală nr. 1 din 16 ianuarie 2015 a Judecătoriei Huși, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 329 din 27 aprilie 2015 a Curții de Apel Iași.

Judecătoria Huși a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 01 din 16 ianuarie 2015 pronunțată de aceeași instanță, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 329 din 27 aprilie 2015 a Curții de Apel Iași, inculpatul A. a fost obligat să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Huși a sesizat instanța în legătură cu incidentul ivit în executarea acestei sentințe, în urma sesizării și depunerii raportului de evaluare de către Serviciul de Probațiune Vaslui, din care a rezultat că persoana supravegheată A. este pensionată pe caz de boală, fiind diagnosticată cu tulburare organică depresivă, intelect de limită, tulburări de personalitate emoțional instabile, fapt confirmat de actele medicale și de cuponul de pensie depuse în copie la dosar. Din acest motiv persoana condamnată nu înțelege conținutul obligației de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune și nu poate urma acest program fără intermitențe.

Împotriva acestei soluții a formulat contestație petentul A., care a criticat-o pentru netemeinicie, respectiv pentru faptul că instanța de fond nu a dispus obligarea numitului B. și a SC C. SRL să-i plătească suma de 66.190.476 euro pe care i-ar fi câștigat la jocurile electronice de noroc aparținând societății administrare de numitul B.

Examinând contestația formulată raportat la actele și lucrările dosarului precum si la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul a reținut faptul că aceasta este neîntemeiată.

Împotriva Deciziei penale 37/DC din 23 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Vaslui, condamnatul A. a formulat contestație, reiterând motivele expuse în fața Tribunalului Vaslui, cu ocazia judecării contestației promovate împotriva sentinței Judecătoriei Huși.

Examinând actele și lucrările dosarului și hotărârea contestată, Curtea a constatat că decizia Tribunalului Vaslui este definitivă, legiuitorul neprevăzând posibilitatea atacării acesteia cu o contestație.

Împotriva Deciziei penale nr. 55 din data de 11 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, a formulat contestație condamnatul

A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 01 iulie 2016, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului 10.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, iar, dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen. prevăd că hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară.

Conform dispozițiilor legale precitate, se constată că, contestatorului nu îi este recunoscută calea de atac a contestației împotriva

deciziei penale nr. 55 din data de 11 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, câtă vreme acesta a uzat de toate căile de atac prevăzute de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge,

ca inadmisibilă, contestația formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 55 din data de 11 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. 6 al aceluiași articol,

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A. în cuantum de 130 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 55 din data de 11 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași. secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A. în cuantum de 130 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2016.