ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1293/2016

Decizia nr. 1293/2016

Asupra contestației de față;

În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46 din 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Încheierii penale cu nr. 4 din 22 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul cu nr. x/45/2015, formulată de către revizuentul A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat hotărâre îndreptată prin încheierea din 30 mai 2016 a aceleiași instanțe prin care, în temeiul art. 278 C. proc. pen. a fost admisă sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta sentinței penale nr. 46 din 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/45/2016, în sensul că se va consemna: „Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Încheierii penale cu nr. 4 din 22 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2015, formulată de către revizuentul A." în loc de „Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Încheierii penale cu nr. 4 din 22 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2015, formulată de către revizuentul A."

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 452 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că doar hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei pot fi supuse revizuirii, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori încetare a procesului penal.

Cum, prin încheierea penală nr. 4 din 22 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, a cărei revizuire se solicită nu s-a rezolvat fondul cauzei, ci, în temeiul art. 341 alin. (6), lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva unei ordonanțe de clasare, prima instanță a constatat că cererea de revizuire îndreptată împotriva acestei hotărâri este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, revizuentul A. a formulat contestație.

Examinând contestația formulată de revizuent, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Astfel, din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești sunt supuse căilor de atac determinate de lege. Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești

care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Conform dispozițiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Cum potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat, între altele, una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), este definitivă, iar prin Încheierea penală nr. 4 din 22 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva unei ordonanțe de clasare, Înalta Curte constată că și sentința prin care a fost respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu (sentința penală nr. 46 din 26 mai 2016 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori) nu este supusă niciunei căi de atac.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 551 pct. 1 C. proc. pen., hotărârile primei instanțe rămân definitive la data pronunțării, când hotărârea nu este supusă contestației sau apelului.

În prezenta cauză, secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu cererea de contestație formulată de revizuentul A., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv sentința penală nr. 46 din 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, îndreptată prin încheierea din 30 mai 2016 a aceleiași instanțe.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a Il-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul revizuent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 46 din 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, îndreptată prin încheierea din 30 mai 2016 a aceleiași instanțe.

Obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 octombrie 2016.