ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3874/2014

Decizia nr. 3874/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 10 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2010, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a amânat judecarea recursului declarat de A. împotriva încheierii de ședință din data de 9 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. x/215/2009 al Judecătoriei Craiova, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj și a acordat termen de judecată la data de 04 februarie 2011, pentru a se repeta adresa către Curtea de Apel Craiova în vederea înaintării dosarului de fond nr. x/63/2010.

Împotriva acestei încheieri de ședință a formulat cerere de revizuire A.

Prin încheierea din 23 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a suspendat judecata cererii de revizuire pentru lipsa nejustificată a părților, în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ.

La data de 26.03.2012, cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării excepției de perimare.

Prin decizia nr. 5271 din 23 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a constatat perimată cererea de revizuire formulată de A. împotriva încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/63/2010, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a constatat că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 23 martie 2011, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ. pentru lipsa părților, iar de la data încheierii de suspendare, cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se niciun act de procedură în vederea judecării pricinii.

În acest context, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând perimată cererea de revizuire.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuentul A., solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii excepției perimării, fără a-și încadra în drept criticile formulate.

Recurentul susține că instanța a apreciat în mod greșit că a intervenit perimarea, întrucât la data de 23.04.2011, ora 15.00, a transmis pe fax cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată înăuntrul termenului de perimare de un an, calculat potrivit art. 101 alin. (3) C. proc. civ.

Înregistrată din eroare pe rolul secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 990 din 12 martie 2013, cauza a fost scoasă de pe rolul acestei secții și înaintată secției de contencios administrativ și fiscal.

II. Considerentele instanței de recurs

Examinând cauza din perspectiva obiectului ei, a normei legale incidente - art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate criticile aduse de recurent astfel că va respinge recursul ca nefondat pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Prin încheierea din 23 martie 2011, Curtea de apel a suspendat judecarea cauzei pentru lipsa părților, constatând că niciuna din părți nu a solicitat judecarea în lipsă, făcând aplicația art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 26 martie 2012, cauza a fost repusă din oficiu pe rol și s-a fixat termen la 23 aprilie 2012 pentru discutarea perimării, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., când s-a pronunțat hotărârea ce face obiectul prezentului recurs.

Instanța de control judiciar reține că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 248 alin. (1), cu referire la art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în speță cauza rămânând în nelucrare odată cu pronunțarea suspendării (23 martie 2011).

Suspendarea judecății produce efecte începând cu data pronunțării acestei soluții, dacă începând cu acea dată nu se mai îndeplinește nici un act de procedură în scopul judecății.

Susținerile recurentului, în sensul că la data de 23 aprilie 2012, ora 15.00, ar fi transmis pe fax cererea de repunere pe rol a cauzei sunt nefondate și, mai mult, nici nu se confirmă, pentru că actul procedural invocat nu se regăsește la dosar.

De altfel, „pretinsa cerere de repunere pe rol” nici nu ar fi putut produce efectul scontat de recurent, și anume întreruperea termenului de perimare, întrucât curtea de apel a stabilit că termenul de 1 an era deja împlinit la data de 23 aprilie 2012 când s-a pronunțat asupra excepției perimării, mai exact la 23 martie 2012.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 5271 din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2014.