ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3317/2016

Decizia nr. 3317/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscală Contribuabili Mijlocii, suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-PH 195 din 30 iunie 2015 emisă de pârâtă în baza raportului de inspecție fiscală nr. F-PH 185 din data de 30.06.2015, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina reclamantei, în sumă de 2.718.393 lei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind fondul cauzei.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 163 din 8 septembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal, formulată de reclamanta A. SA și s-a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 27.183 lei consemnată cu recipisa nr. 1221736/1 din 20 august 2015.

Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, reclamanta a formulat recurs, criticând ca nelegală hotărârea atacată, pentru motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, constând în speță, în pronunțarea hotărârii cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Soluția instanței de recurs

Constatând că, în cauză, la data de 8 august 2016, recurenta a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, instanța de control judiciar are în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., republicat, care prevăd: „Judecatorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ., republicat, „Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau anumitor soluții din respectiva hotărâre.”

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință a recurentei-reclamante, în sensul renunțării la judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea reclamantei A. SA la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 163 din 8 septembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2016.