ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2301/2015

Decizia nr. 2301/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 18 februarie 2015, sub nr. x/1/2015, petentul A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat instanței să dispună următoarele:

- anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 87 din 26 ianuarie 2015;

- anularea Hotărârii Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1222 din 20 noiembrie 2014;

- obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe transferul petentului de la Curtea de Apel Oradea la Curtea de Apel Craiova.

În motivarea contestației, petentul A. arată că după absolvirea Institutului Național al Magistraturii, promoția 2004 - 2006 și efectuarea stagiului, în urma examenului de capacitate a fost numit judecător la Judecătoria Craiova, secția civilă, în ianuarie 2008.

În luna octombrie 2010 a promovat la Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, iar începând cu data de 1 iulie 2014, în urma promovării examenului își desfășoară activitatea de judecător la Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

La începutul lunii noiembrie 2014 a fost publicat pe site-ul Consiliul Superior al Magistraturii, situația locurilor vacante și întrucât la Curtea de Apel Craiova a fost publicat un post ca fiind liber, a formulat cerere de transfer de la Curtea de Apel Oradea la Curtea de Apel Craiova, cerere ce a fost respinsă prin Hotărârea Secției pentru Judecători nr. 1222 din 20 noiembrie 2014 și Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 87 din 26 ianuarie 2015.

Cu toate că pe postul vacant nu a mai candidat nimeni, prin hotărârile contestate a fost respinsă cererea de transfer fără a fi analizate toate criteriile prevăzute în Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorului în funcția de judecător, aprobată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193 din 9 martie 2006, respectiv criteriile de ordin personal vizând domiciliul, locul de muncă al soției, distanța dintre domiciliul și sediul instanței și posibilitatea reală de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, starea de sănătate și situația familială, fiind avut în vedere doar un singur criteriu anume vechimea de 4 luni la Curtea de Apel Oradea, susținându-se că fluctuațiile de personal nu sunt binevenite.

Din notele DRUO a Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că volumul de activitate la Curtea de Apel Oradea este sub media pe țară, motiv pentru care avizul de transfer a fost pozitiv de la această instanță.

În concluzie, singurul criteriu avut în vedere de Consiliul Superior al Magistraturii a fost vechimea de 4 luni la Curtea de Apel Oradea fără a analiza deloc criteriile de ordin personal, respectiv faptul că are doi copii minori, unul din copii cu probleme medicale, iar posibilitatea de a face naveta de la Oradea la Craiova fiind foarte deficitară.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea contestației ca neîntemeiată, prin hotărârile contestate fiind analizată situația d-nului judecător A. în raport de dispozițiile art. 3 din Regulament și a art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

Normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea automat un drept solicitantului, fiind atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii de a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare și promovare a judecătorilor și procurorilor.

În cauză nu există motive de nelegalitate ale Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 87/2015, respectiv Hotărârea Secției pentru Judecători nr. 122/2014, actele contestate fiind emise în limitele competențelor prevăzute de Legea nr. 317/2004.

Prin Hotărârea Secției pentru Judecători nr. 1222 din 20 noiembrie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă cererea de transfer a d-nului judecător A., fiind reținută vechimea redusă a titularului cererii la instanța de la care se solicită transferul, respectiv 4 luni, cu respectarea dispozițiilor art. 3 din Regulament.

Nelegalitatea presupune încălcarea unor dispoziții legale imperative, situație ce nu se regăsește în cauza de față în condițiile în care întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, referitoare la transferul judecătorilor și procurorilor, a Legii nr. 317/2004 referitoare la atribuțiile Consiliului și a prevederilor regulamentare.

Cererile de transfer, sunt analizate prin raportare la reținerile și necesitățile sistemului judiciar pentru a asigura luarea unor decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri cu menținerea unui echilibru între interesul public și interesul privat.

Criteriile de ordin personal trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer, însă aceste criterii nu constituie pin ele însele motive determinante în admiterea transferului, fiind supus cerinței coroborării cu alte criterii care să asigure buna funcționare a instanțelor.

La soluționarea cererii de transfer a d-nului judecător A. s-a apreciat că perpetuarea fluctuației personalului nu ar putea avea decât consecințe negative asupra bunei funcționări a instanței în condițiile în care încărcătura de dosare pe judecător și pe schemă, la Curtea de Apel Oradea a fost mai mare decât cea de la Curtea de Apel Craiova.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, avându-se în vedere criteriile obiective dar și cele de ordin personal s-a reținut că d-nul judecător A. și-a asumat riscul de a lucra la Curtea de Apel Oradea atunci când a optat pentru promovarea în funcție de execuție la Curtea de Apel Oradea, situată la circa 500 km distanță față de domiciliu, că deși au fost luate în considerare motivele de ordine personală, raportate la menținerea unui echilibru între interesul public și cel legitim privat, cererea de transfer a fost respinsă.

Cu privire la discriminarea invocată prin contestație, intimatul arată că situația d-nului judecător A. nu a fost identică cu situația d-nului judecător B., în Hotărârea Secției pentru Judecători nr. 41 din 20 ianuarie 2015 fiind expusă situația de fapt și drept pentru care a fost admisă cererea de transfer.

În concluzie, se solicită respingerea contestației, în cauză nefiind motive de nelegalitate, Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 87/2015 și a Hotărârii Secției pentru judecători nr. 1222/2014 fiind legale.

Hotărârea instanței

Examinând legalitatea hotărârilor contestate, în raport de criticile și apărările formulate de ambele părți, ținând cont de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că, contestația formulată este nefondată pentru următoarele considerente.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/1154/DRUO/22728/ST/2014, d-nul judecător A., judecător la Curtea de Apel Oradea a solicitat transferul la Curtea de Apel Craiova, invocând în susținerea cererii motive de ordine personal și profesional.

Prin Hotărârea Secției pentru Judecători nr. 1222 din 20 noiembrie 2014, a fost respinsă cererea de transfer, având în vedere, motivele de ordin profesional și personal dar și vechimea redusă a titularului cererii la instanța de la care se solicită transferul, respectiv 4 luni, apreciindu-se ca perpetuarea fluctuației personalului ar avea consecințe negative asupra bunei funcționări a justiției în condițiile în care încărcătura de dosare pe judecător și pe schemă, înregistrată în primul semestru al anului 2014 la Curtea de Apel Oradea a depășit-o pe cea înregistrată în aceeași perioadă la Curtea de Apel Craiova.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 87 din 26 ianuarie 2015 a fost respinsă contestația formulată de d-nul judecător A., respectiv Hotărârea nr. 1222 din 20 noiembrie 2014 a Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea de transfer de la Curtea de Apel Oradea la Curtea de Apel Craiova.

Potrivit art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor "Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la alta sau de la un parchet la un alt parchet, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii".

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193 din 9 martie 2006 a fost aprobat Regulamentul pentru transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător.

La art. 3 din Regulamentul enunțat s-a stabilit că: "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanțelor sau parchetelor de la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante de la instanțele ori parchetele implicate și disfuncționalitatea de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;

- specialitatea judecătorilor/procurorilor, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării de instanță/parchet la care solicită transferul, în raport cu cerințele acestuia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soțului sau soției;

- distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitatea reală de navetă, inclusiv timpul afectat acestuia;

- starea de sănătate și situația familială".

Se poate observa că prin art. 3 din Regulament au fost stabilite criterii de ordin personal și criterii de ordin profesional.

Având în vedere criteriile de ordin profesional, respectiv volumul de activitate al celor două instanțe aflate în discuție (Curtea de Apel Oradea și Curtea de Apel Craiova) vechime mică la instanța de la care s-a solicitat transferul, respectiv 4 luni, Consiliul Superior al Magistraturii ținând cont de politica de resurse umane din sistemul judiciar și de consecințele asupra bunei funcționări a justiției pe care le poate avea perpetuarea fluctuației de persoane, în mod corect a respins cererea de transfer fără a se putea reține excesul de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Este evident că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a analizat cererea de transfer în virtutea competențelor sale stabilite prin dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004, ținând cont de dispozițiile din Regulament, normele care reglementează instituția transferului având caracter supletiv ce conferă o vocație și nu un drept al solicitantului.

Gestionarea resurselor umane din sistemul judiciar, reprezintă un atribut exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii care trebuie să ia măsurile necesare pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem.

Este adevărat că din actele de la dosar rezultă că d-nul judecător A. are o situație familiară deosebită dar legalitatea actelor administrative atacate se verifică în raport de datele concrete avute în vedere la data formulării cererii iar din conținutul Hotărârilor contestate rezultă că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii s-a pronunțat în limitele competențelor sale cu respectarea criteriilor prevăzute de Regulament, urmărind totodată menținerea unui just echilibru între interesul public și interesul privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Respingerea cererii de transfer a fost justificată prin prisma criteriilor profesionale venite în concurs cu criteriile de ordin personal.

Astfel, la data de 7 noiembrie 2014 - data publicării posturilor vacante, la Curtea de Apel Oradea din cele 35 posturi de judecător erau ocupate 34 posturi, fiind vacantate funcțiile de președinte, vicepreședinte, președinte de secție iar la Curtea de Apel Craiova din cele 93 de posturi de judecător, erau ocupate 92 de posturi, fiind vacant un singur post de judecător și un post de președinte secție.

La Curtea de Apel Oradea în primul semestru al anului 2014 încărcătura medie/judecător a fost de 228 de cauze față de media națională de 271 de cauze/judecător iar la Curtea de Apel Craiova, în primul semestru al anului 2011, încărcătura medie/judecător a fost de 190 de cauze față de media națională de 271 de cauze. De asemenea, a fost verificat și criteriul vechimii la instanța de la care s-a solicitat transferul, din evidențele DRUO, rezultând că d-nul judecător A. are o vechime la Curtea de Apel Oradea de 4 luni.

Susținerea contestatorului în sensul că volumul de muncă la Secția civilă a Curții de Apel Oradea "este lejer" nu constituie un motiv de nelegalitate al Hotărârilor contestate, cererile de transfer analizându-se în raport de toate criteriile stabilite de Regulament, Consiliul Superior al Magistraturii având obligația ca în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer să păstreze echilibrul între interesul public și interesul privat al persoanei care a formulat cererea.

Nu poate fi reținută nici critica vizând admiterea cererii de transfer formulată de d-nul judecător B. de la Curtea de Apel Ploiești la Curtea de Apel Pitești, întrucât analizând Hotărârea nr. 49 din 20 ianuarie 2015, anexată la dosar, se constată că nu se poate vorbi de persoane aflate în situații identice, ținând cont de numărul posturilor vacante la Curtea de Apel Pitești, încărcătura/judecător (308 cauze față de media națională 271 cauze) vechimea în funcția de judecător (16 ani, 7 luni și o zi la data de 1 februarie 2015).

Alegațiile petentului vizează mai mult aspectele de ordin personal, criterii care desigur nu pot fi ignorate, dar care se analizează în mod obiectiv prin raportare la toate criteriile stabilite prin Regulament.

Este adevărat că, atât Curtea de Apel Oradea cât și Curtea de Apel Craiova au dat avize favorabile pentru transferul solicitat, dar Secția pentru Judecători și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are competența să decidă asupra cererilor de transfer ținând cont de politica de resurse umane din sistemul judiciar, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor stabilite de Regulament.

În consecință, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 20(7) din Legea nr. 317/2004 va respinge ca nefondată contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 87 din 26 ianuarie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și a Hotărârii nr. 1222 din 20 noiembrie 2014 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 87 din 26 ianuarie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și a Hotărârii nr. 1222 din 20 noiembrie 2014 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN