ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2296/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2296/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2296/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. - Sucursala București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 1, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-Sl 98 din 31 mai 2013 și a raportului de inspecție fiscală din 31 mai 2013, în ceea ce privește plata unor obligații fiscale suplimentare în valoare totală de 6.991.002 lei, constând în penalități de întârziere în valoare de 2.241.897 lei, dobânzi și majorări de întârziere în valoare de 2.695.065 lei și contribuție aferentă trimestrului IV/2009 în valoare de 2.054.040 lei.
1.2. Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 2929 din 3 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte acțiunea formulată de reclamanta A.- Sucursala București, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 și, în consecință, a suspendat, în parte, executarea Deciziei de impune nr. F-Sl 98 din 31 mai 2013, în ceea ce privește plata unor obligații fiscale suplimentare în valoare totală de 6.991.002 lei, constând în contribuție aferentă trimestrului IV/2009 în valoare de 2.054.040 lei, penalități de întârziere în valoare de 2.241.897 lei și dobânzi și majorări de întârziere în valoare de 2.695.065 lei, până la pronunțarea instanței de fond.
A respins cererea de suspendare a executării raportului de inspecție fiscală din 31 mai 2013.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinței civile nr. 2929 din 3 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în condițiile art. 483 C. proc. civ., republicat.
Recurenta și-a întemeiat, în drept, calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."
Prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care stipulează îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind suspendarea unui act administrativ, aspecte care se circumscriu cazului bine justificat și iminenței producerii pagubei.
II. Hotărârea instanței de recurs
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția rămânerii fără obiect a recursului, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.
În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării până la pronunțarea instanței de fond.
Potrivit susținerilor reprezentatului societății intimate din ședința publică de la 3 iunie 2015, dovedite prin depunerea în copie a Sentinței civile nr. 912 din 19 martie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că, la momentul judecării prezentului recurs, s-a soluționat de către prima instanță fondul litigiului, având ca obiect anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză.
În cauza de față, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării fiind dispusă până la pronunțarea instanței de fond, respectiv până la data de 19 martie 2014, când Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 912, a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantă ca rămasă fără obiect.
În concluzie, hotărârea primei instanțe prin care s-a admis cererea de suspendare a executării și-a încetat efectele la data pronunțării instanței de contencios administrativ asupra fondului cauzei, astfel că prezenta cale de atac este lipsită de eficacitate juridică, nemaiavând obiect.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepția rămânerii fără obiect, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 împotriva Sentinței civile nr. 2929 din 03 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 03 iunie 2015.
Procesat de GGC - NN