ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2210/2015

Decizia nr. 2210/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 107 din 17 martie 2014, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate cu sediul în București.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, invocând art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată.

A arătat recurentul că decizia instanței nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nefiind dovedit în mod cert interesul personal patrimonial și folosul material obținut de el și de mama sa. De asemenea, a susținut recurentul că nici în raportul de evaluare și nici în sentința instanței nu se indică efectiv care a fost avantajul său personal, de natură patrimonială și în ce mod (acest interes) ar influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor ce -i revin potrivit Constituției. Totodată, a susținut recurentul, nu este indicat folosul material obținut prin angajarea mamei sale.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că instanța de fond a omis să analizeze prevederile art. 66 din Legea nr. 215/2001 potrivit cărora: (1) Primarii comunelor pot angaja, în limita numărului maxim de posturi aprobate, un consilier personal. Primarii orașelor, municipiilor și ai municipiilor reședință de județ pot înființa, în limita numărului maxim de posturi aprobate, cabinetul primarului, compartiment distinct format din: a) maximum două persoane, la orașe și municipii; b) maximum 4 persoane, la municipii reședință de județ. (2) Personalul prevăzut la alin. (1) este numit și eliberat din funcție de către primar. (3) Personalul prevăzut la alin. (1) își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată, încheiat în condițiile legii, pe durata mandatului primarului. (4) Atribuțiile personalului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin dispoziție a primarului.

În ceea ce privește modul în care instanța a apreciat că se impune aplicarea dispozițiilor legale care vizează conflictul de interese, recurentul a apreciat că acesta este greșit, având în vedere inexistența interesului patrimonial de natură personală instanța a greșit când a făcut aplicarea dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 176/2010 și al art. 76 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 ce privesc conflictul de interese.

În fine, recurentul a susținut că pentru a se reține existența unui conflict de interese ar fi trebuit să se demonstreze în concret că prin angajarea mamei sale s-au produs efectele juridice prevăzute dispozițiile art. 70 alin. (1) și 76 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010. Intimata cât și instanța de fond s-au aflat în eroare cu privire la sensul dispozițiilor ce prevăd folosul material ca și condiție a conflictului de interese.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din data de 26 februarie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. în vederea casării hotărârii, prima instanță reținând în mod corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, opinie împărtășită și de Înalta Curte.

Instanța de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 C. proc. civ. întrucât prima instanță a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale.

Mai precis, judecătorul fondului a prezentat în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia că decizia atacată este legală.

Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, criticile de nelegalitate expuse de reclamantul-recurent în cererea de chemare în judecată, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Astfel din probele administrate, Înalta Curte constată că, prin Raportul de evaluare menționat, Agenția Națională de Integritate a concluzionat, ca urmare a evaluării elementelor privind conflictul de interese, că reclamantul A., primarul comunei B., județul Sălaj, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese.

Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată la fel ca prima instanță, că prin raportul de evaluare întocmit de pârâtă, s-a stabilit că reclamantul deține funcția de primar al comunei B., județul Sălaj, începând cu data de 18 iunie 2012. De asemenea, numita C., mama reclamantului, a fost angajată în funcția de consilier personal al primarului conform Dispoziției nr. 130 din 26 iunie 2012 și contractului individual de muncă aferent, pe durată determinată de 4 ani, cu un salariu de bază lunar în sumă brută de 1.100 lei. Atât contractul individual de muncă al mamei reclamantului, C., cât și fișa postului pentru funcția ocupată de aceasta, au fost semnate de reclamantul A., în calitatea sa de primar al comunei B.

În cauză, instanța de contencios administrativ a fost sesizată potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, având competența de a se pronunța asupra legalității raportului de evaluare a conflictului de interese de natură administrativă nr. 43546/G/II din 7 octombrie 2013 emis și întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Legea nr. 161/2003 are ca scop asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Prin conflict de interese, astfel cum este definită noțiunea în art. 70 din Legea nr. 161/2003, se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică, sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și a altor acte normative.

Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public (art. 71 - Capitolul 2 - Conflictul de interese - Legea nr. 161/2003).

În cauză, așa cum rezultă din Dispoziția nr. 130 din 26 iunie 2012 emisă de primar și contractul individual de muncă aferent, reclamantul, în calitate de primar, și-a angajat mama, C., în funcția de consilier personal al primarului cu un salariu de bază lunar în sumă brută de 1.100 lei.

Or, așa cum legal a reținut și instanța de fond, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 215/2001, aleșii locali sunt primarul, consilierii locali, președintele consiliului județean și consilierii județeni, iar conform art. 70 din Legea nr. 161/2003, prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative; potrivit art. 76 alin. (1) din același act normativ, primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul 1. Potrivit dispozițiilor art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv (...).

Înalta Curte constată că sunt lipsite de relevanță juridică susținerile recurentului referitoare la interpretarea dată dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 215/2001, întrucât rolul reglementării conflictului de interese este de a preveni situațiile în care funcționari publici sau demnitari ar sluji interesul personal, datorită existenței unei împrejurări care le-ar aduce acestora, rudelor, prietenilor sau asociaților lor un anumit avantaj. Aceste situații includ și împrejurările în care existența unor obligații ale funcționarilor sau demnitarilor față de orice terț ar putea afecta imparțialitatea deciziilor sale. Cu alte cuvinte, importanța lor este dată de faptul că simpla lor existență prezintă un potențial pericol de corupție.

Din analiza dispozițiilor legale citate, rezultă că primarul, în calitate de ales local, este obligat să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul 1.

Așadar, reclamantul, în calitate de primar avea obligația de a nu emite niciun act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul 1.

Înalta Curte constată, în acord cu cele reținute de instanța de fond că recurentul, primar al comunei B., a semnat contractul individual de muncă pe seama mamei sale, C., precum și dispoziția nr. 130 din 26 iunie 2012 de numire a aceleiași persoane în funcția de consilier al primarului, stabilindu-i și remunerația, acesta a nesocotit dispozițiile legale referitoare la conflictul de interese, reglementat prin Legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește criticile recurentului referitoare la demonstrarea efectelor juridice prevăzute de art. 70 din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte reține că noțiunea de "interes personal patrimonial" are o interpretare largă în această materie, neputând fi reținut sensul comun al termenului de "personal" - "propriu", referitor exclusiv la persoana celui vizat.

Noțiunea de "personal" este opusă celei de "public", conflictul fiind între un interes privat și cel public.

Curtea constată că, prin propunerea pe care, potrivit legii, primarul o face în vederea angajării unei anumite persoane, acesta are o contribuție esențială la procesul decizional privind selecția și recrutarea personalului.

Concret, la efectuarea propunerii de angajare a rudei de gradul I, este posibilă manifestarea unei imparțialități în procesul de selectare a personalului, intrând în conflict interesul de natură privată ca ruda de gradul I să obțină venituri din salariul cuvenit pentru munca respectivă, respectiv interesul public ca, în cadrul Primăriei să fie angajată o persoană cu cea mai bună pregătire profesională.

Este de necontestat că ruda demnitarului poate avea în fapt o pregătire profesională corespunzătoare celor mai exigente cerințe, însă demnitarul nu poate lua decizia respectivă chiar dacă apreciază că este pe deplin obiectiv, deoarece are obligația de a nu participa la decizia în care interesul personal este de natură să afecteze obiectivitatea, ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor legale.

Prevenirea conflictului între interesele personale și cele publice, în apărarea principiilor enunțate de legiuitor: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, constituie un imperativ esențial într-o societate democratică, legiuitorul reținând în expunerea de motive a Legii nr. 161/2003 faptul că "unui dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror demnități publice și funcții publice, este asigurată prin titlul IV privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților". "Prevederile Titlului IV se înscriu, totodată, pe linia documentelor internaționale în materie și se regăsesc în unele legislații europene".

Prin urmare, Înalta Curte împărtășește concluzia primei instanțe în sensul că în speță s-a dovedit existența unui interes personal al reclamantului, care s-a materializat prin propunerea și angajarea mamei sale cu încălcarea prev. art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect dispozițiile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 107 din 17 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2015.

Procesat de GGC - GV