ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2995/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare întocmit de către pârât la data de 08.12.2014 în lucrarea nr. 48827/G/II din 08.12.2014 prin care s-a constatat că s-a încălcat regimul juridic al conflictului de interese de către A., persoană care a făcut obiectul evaluării, concluziile acestuia fiind neîntemeiate și nefondate; obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial și contravaloare transport conform chitanțelor ce se vor depune la dosar, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ.

În motivare se arată că, în fapt, Agenția Națională de Integritate a fost sesizată în lucrarea nr. 37347/S/n din 17.08.2012 cu privire la faptul că domnul A., în îndeplinirea funcției de primar în cadrul Primăriei Baia Sprie, jud. Maramureș, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, în sensul că acesta a semnat, în calitate de primar al Orașului Baia Sprie, documentele prin care B., fratele acestuia a fost angajat în cadrul primăriei.

Prin sentința civilă nr. 163 din data de 19 martie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate - constatate de ANI.

Împotriva sentinței civile nr. 163 din data de 19 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanța de fond a dat o interpretare extensivă normelor care instituie incompatibilități și conflictul de interese, a extins sfera de aplicare a acestora la situații nereglementate expres și a încălcat în acest mod principiul conform căruia limitările unor drepturi se aplică numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de actul normativ.

Este greșită statuarea instanței de fond în sensul că, dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, au modificat dispozițiile art. 76 din Legea nr. 161/2003, prin lărgirea calității persoanelor în raport de care s-ar putea reține conflict de interese.

În condițiile în care legiuitorul ar fi dorit modificarea art. 76 din Legea nr. 161/2003, avea posibilitatea să o facă în mod expres însă aceasta nu poate fi presupusă de interpretul sau de cel care aplică legea.

Cât privește chestiunea actului de sesizare a pârâtei intimate, solicită să se constate că nu sunt fondate constatările primei instanțe conform cărora, enunțarea art. 12 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010 este rezultatul unei erori materiale. Erorile materiale se săvârșesc prin omisiuni de scriere sau prin înlocuirea din greșeală a unor semne cu alte semne, iar nu prin adăugarea mai multor semene de scriere.

Practic, inspectorul de integritate care depășește limitele sesizării încalcă principiul imparțialității prevăzut de art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010. În speța de față, autorul raportului de evaluare a încălcat acest principiu nu doar prin extinderea evaluării la alte fapte decât cele cu care era sesizat legal, dar și prin aceea că a refuzat să dea o imagine completă a situației prin omisiunea includerii ideilor principale ale punctului de vedere al reclamantului în raport.

Astfel, din raport rezultă că inspectorul de integritate a constatat trei acte de incompatibilitate: semnarea contractului individual de muncă nr. 6262 din 7 august 2008 încheiat de fratele recurentului B. cu U.A.T. Baia Sprie; semnarea actului adițional nr. 7526 din 15 noiembrie 2011 la contractul individual de muncă nr. 6262 din 7 august 2008; semnarea Dispoziției primarului nr. 928 din 13 august 2012 de încetare a contractului individual de muncă nr. 6262 din 7 august 2008. Dar, inspectorul de integritate fusese sesizat de către trei consilieri locali doar cu posibila existență a unui conflict de interese prin semnarea contractului de muncă în anul 2008, nu și pentru celelalte acte. Pentru celelalte două acte de pretinsă incompatibilitate era necesar să întocmească o notă de sesizare din oficiu pe care să o supună, aprobării conducerii inspectorilor de integritate", conform procedurii instituite de art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010.

În ceea ce privește consecințele "folosului material de care a beneficiat primarul" prin angajarea fratelui său, în calitate de consilier personal, solicită să se constate că angajarea s-a făcut în baza art. 66 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale care permite primarilor de la orașe angajarea a doi consilieri locali, selecția persoanelor având la bază încrederea personală a primarului, în scopul susținerii proiectelor în vederea dezvoltării localității.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală. În apărare, intimata a susținut că inspectorul de integritate a avut în vedere, la reținerea stării de conflict de interese, ca și temei de drept, art. 70 și 71 din Legea nr. 161/2003, coroborat cu art. 75 din Legea nr. 393/2004, acest fapt fiind precizat în mod expres pe tot parcursul raportului de evaluare întocmit.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 03.11.2016 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Sentința atacată prin care s-a respins acțiunea recurentului formulată împotriva raportului de evaluare nr. 48827/G/II din 08.12.2014 este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 70-71 și respectiv 76 din Legea nr. 161/2003.

Prin raportul de evaluare contestat, menținut ca legal prin sentința atacată, s-a stabilit corect existența unui conflict de interese în sensul dispozițiilor art. 70-71 din Legea nr. 161/2003, prin semnarea de către recurent în calitate de primar a contractului individual de muncă prin care îl numește în funcția de consilier personal pe fratele său numitul B., cât și a actului adițional la acest contract, acte întocmite cu încălcarea art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În conformitate cu prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare:

"prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative", iar potrivit dispozițiilor art. 71 din același act normativ:

"principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".

Totodată conform prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completări ulterioare:

"Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I, iar potrivit dispozițiilor alin. (2): Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută."

Prin semnarea de către recurentul-reclamant A., în calitate primar atât a contractului individual de muncă nr. 6262 din 7 august 2008 încheiat de fratele său, B., cu U.A.T. Baia Sprie, prin care îl numește în funcția de consilier personal, semnarea actului adițional nr. x din 15 noiembrie 2011 la contractul individual de muncă nr. x din 7 august 2008, cât și semnarea Dispoziției primarului nr. 928 din 13 august 2012 de încetare a contractului individual de muncă nr. x din 7 august 2008, a încălcat prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, actualizată, "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv".

Prin urmare, recurentul-reclamant a avut un interes personal în ceea ce privește angajarea fratelui său, având posibilitatea anticipării deciziei autorității, din funcția sa de conducător al administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, (conform prevederilor art. 66 alin (1) din Legea nr. 215/2001).

Aspectele invocate în motivele de recurs, privind atribuțiile primarului în raport de dispozițiile art. 63 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și lipsa unui interes personal de natură patrimonială, nu pot fi reținute.

În cauză, în mod corect prima instanță a constatat că există un conflict de interese în sensul dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, deoarece interesul personal poate fi reprezentat și de un beneficiu patrimonial pe care o rudă sau o persoană apropiată -în cauză fratele recurentului, îl obține ca urmare a deciziei luate de persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică, de natură a influența exercitarea cu obiectivitate a atribuțiilor.

În consecință pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 496 din Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5) și pct. 8) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 163 din data de 19 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 noiembrie 2016.