ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1195/2017

Decizia nr. 1195/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a contestat Raportul de evaluare nr. 18645/G/II din 25 aprilie 2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate, solicitând reevaluarea elementelor de incompatibilitate cuprinse în capitolul III, lit. a) și b), din Raportul de evaluare nr. 18645/G/II din 25 aprilie 2014, întocmit de către ANI și în urma reevaluării să se constate că nu a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în perioadele 14 mai 2009 - 29 octombrie 2010 și respectiv 1 noiembrie 2010 - 17 mai 2011 și nu s-a aflat în stare de incompatibilitate.

Prin Sentința nr. 2552 din 10 octombrie 2014 a Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 18 decembrie 2014.

Prin Sentința civilă nr. 20 din data de 19 februarie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de A., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, reținând, în esență, că apărarea reclamantului conform căreia contractul său de muncă a fost suspendat pe perioada cât a deținut funcția de viceprimar nu poate fi primită pentru că această suspendare a raporturilor de muncă nu echivalează cu renunțarea la funcția de șef atelier deținută înainte de a fi numit în funcția de viceprimar.

Împotriva Sentinței civile nr. 20 din 19 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Recurentul a solicitat admiterea în principiu a recursului declarat, casarea sentinței atacate și admiterea contestației formulate împotriva Raportului de evaluare nr. 18645/G/II din 25 aprilie 2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate, cu obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată de către intimată.

În motivele de recurs s-a apreciat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material și, în special, a prevederilor exprese ale Codului muncii.

Reglementând în mod expres această posibilitate a suspendării de drept a contractului individual de muncă, prin intermediul prevederilor art. 50 lit. d) C. muncii, legiuitorul, în opinia recurentului, a înțeles să reglementeze tocmai situația persoanelor care având un contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, ocupă temporar prin numire sau ca urmare a unor alegeri, o funcție în cadrul autorităților administrative, legislative sau judecătorești, permițând întreruperea raporturilor de muncă anterioare, prin suspendarea muncii prestate și a plății salariului, conform prevederilor art. 42 alin. (2) C. proc. civ.

Prin suspendarea muncii prestate și a plății salariului, raporturile contractuale de muncă încetează în mod temporar, ceea ce presupune implicit încetarea temporară a calității de angajat.

În speță, susține recurentul, această încetare este cu atât mai evidentă cu cât ea nu a operat direct în baza legii, respectiv a prevederilor Codului muncii, ci a fost însoțită de emiterea unei dispoziții speciale în acest sens, respectiv a Dispoziției nr. 551 din 21 mai 2009 și de numire a unei alte persoane, în mod temporar în funcția de șef de atelier, deținută anterior de recurent.

O astfel de prevedere se regăsește în mod expres în dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 393/2005 privind Statutul aleșilor locali, în care se arată că pe durata exercitării funcției de primar sau viceprimar, președinte sau vicepreședinte al Consiliului Județean, se suspendă contractul individual de muncă la instituții ori autorități publice, respectiv la regii autonome sau la societăți comerciale cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unităților administrativ-teritoriale.

Or, situația persoanelor care ocupă astfel de funcții în baza unui contract individual de muncă, nu poate fi diferită de a celor care se află în situații absolut similare, dar având contracte individuale de muncă cu angajatori din mediul privat, în caz contrar operând o veritabilă discriminare pe piața muncii, nepermisă de lege și Constituția României.

În drept, au fost invocate prevederile art. 42 alin. (2), art. 50 lit. e) din Legea nr. 53/2003 și art. 451, 452, 486, 488 alin. (1) pct. 8, art. 490 și 493 C. proc. civ.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant A., acesta depunând răspuns la întâmpinare.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin Încheierea din 20 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus comunicarea raportului întocmit către părțile în litigiu.

Prin Încheierea din 3 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fost admis în principiu recursul declarat și s-a fixat termen pentru judecata pe fond, cu citarea părților la 17 martie 2017.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii formulate de reclamantul A., prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 18645/G/II din 25 aprilie 2014 emis de Agenția Națională de Integritate prin care s-a stabilit că acesta s-a aflat în starea de incompatibilitate în perioada 14 mai 2009 - 29 octombrie 2010 și, respectiv, 1 noiembrie 2010 - 17 mai 2011, prin încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, deoarece a deținut funcția de viceprimar al orașului Ungheni, județul Mureș concomitent cu funcția de șef atelier (angajat cu contract individual de muncă) la SC B. SA.

Instanța de fond a respins contestația reclamantului și a arătat că Legea nr. 161/2003 este o lege specială în raport cu prevederile Codului muncii și că art. 91 alin. (3) din această lege prevede că alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numire sau alegerea în această funcție, or, reclamantul avea obligația să renunțe la una din cele două funcții prin demisie.

Însă, soluția instanței de fond este nelegală iar criticile recurentului-reclamant sunt fondate.

Din actele depuse la dosar rezultă că recurentul-reclamant a deținut funcția de viceprimar al orașului Ungheni, județul Mureș în perioadele 14 mai 2009 - 29 octombrie 2010 și 01 noiembrie 2010 - 17 mai 2011.

În raportul de evaluare contestat în prezenta cauză, dar și soluția instanței de fond, s-a reținut că funcția de viceprimar este incompatibilă cu cea de șef atelier în cadrul SC B. SA și că au fost încălcate prevederile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției: „Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități:

c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de munca, indiferent de durata acestuia”.

În raport de aceste prevederi rezultă că există incompatibilitate între funcția de viceprimar și cea de angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia.

Cum s-a stabilit că recurentul-reclamant a fost ales în funcția de viceprimar urmează a se stabili dacă acesta era, concomitent, și angajat cu contract individual de muncă la SC B. SA pentru a se putea stabili dacă a existat sau nu starea de incompatibilitate.

Chiar intimata Agenția Națională de Integritate, ca și instanța de fond, au arătat că în perioada 21 mai 2009 - 2 iunie 2011 contractul individual de muncă al persoanei evaluate a fost suspendat conform art. 50 lit. e) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, dar că această suspendare nu presupune încetarea funcției de șef atelier deținută la SC B. SA și că nu înlătură starea de incompatibilitate.

Aceste susțineri sunt contrare prevederilor legale, respectiv art. 50 lit. e) C. muncii.

Conform art. 50 lit. e) C. muncii: „Contractul individual de muncă se suspendă de drept în cazul exercitării unei funcții în cadrul unei autorități executive, legislative și judecătorești, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel.”

În speță, s-a făcut dovada suspendării de drept a contractului individual de muncă al lui A., salariat al SC B. SA, în funcția de șef atelier, în baza art. 50 lit. e) C. muncii (Decizia de suspendare nr. 551 din 21 mai 2009), dar și dovada încetării suspendării contractului individual de muncă, începând cu 2 iunie 2011 (Decizia de încetare a suspendării nr. 478 din 2 iunie 2011), salariat la SC B. SA, în funcția de șef atelier.

De aceea, ca urmare a suspendării contractului individual de muncă al recurentului-reclamant nu se poate susține că nu a fost suspendat și din funcția de șef atelier, așa cum susține instanța de fond și intimata Agenția Națională de Integritate.

Art. 49 alin. (2) C. muncii prevede că: „Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator”.

Prin suspendarea raporturilor de muncă și încetarea plății salariului, încetează temporar și caracterul de activitate remunerată a activității desfășurate în baza contractului individual de muncă, încetând astfel și rațiunea cazului de incompatibilitate.

Suspendarea raportului de muncă are drept efect încetarea obligației de plată a salariului în schimbul muncii depuse, iar pe perioada în care un contract individual de muncă este suspendat nici funcția care face obiectul lui nu se exercită, nici activitățile nu se desfășoară și nici remunerația nu se primește.

O altă interpretare a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 ar nesocoti spiritul acestui act normativ. Din titulatura Legii nr. 161/2003 și ansamblul normelor legale conținute de aceasta rezultă scopul, finalitatea pe care a urmărit-o legiuitorul atunci când a adoptat acest act normativ, respectiv o garanție pentru exercitarea funcției publice, în condiții de imparțialitate și transparență, cu scopul protejării interesului public.

Rațiunea instituirii regimului incompatibilităților este aceea de a preveni apariția unor situații în care exercitarea simultană a două sau mai multe funcții de demnitate publică și în domeniul privat, ar putea influența decizia pe care un oficial o adoptă în exercitarea competențelor sale legale.

Or, în situația în care cele două funcții nu au fost exercitate simultan, iar contractul de muncă încheiat de persoana aleasă era suspendat este greșit a se reține incidența unui caz de incompatibilitate.

În privința aplicării în cauză a art. 28 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, text citat și de instanța de fond și invocat și în cadrul motivelor de recurs, se constată că potrivit acestor dispoziții în timpul exercitării mandatului de primar, viceprimar, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean se suspenda contractul de munca sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituții ori autorități publice, respectiv la regii autonome sau la societăți comerciale cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unităților administrativ-teritoriale.

Instanța de fond a apreciat că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în speță întrucât SC B. SA este o societate comercială cu capital integral de stat.

În cadrul motivelor de recurs recurentul nu a susținut că acest text i-ar fi aplicabil, ci că acesta este similar celor C. muncii, susțineri care sunt fondate.

În condițiile în care art. 28 alin. (1) din Legea nr. 395/2005 privind Statutul aleșilor locali se aplică persoanelor alese (primar, viceprimar, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean) și cărora li se suspendă contractul individual de muncă sau actul de numire în cadrul unei instituții ori autorități publice, respectiv la regii autonome sau la societăți comerciale cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unităților administrativ-teritoriale și cum în speță nu s-a făcut dovada că recurentul-reclamant a avut un contract individual de muncă la instituțiile sau autoritățile publice sau la societățile comerciale indicate în text, atunci nu se poate analiza incidența acestor prevederi în speță.

Însă, într-adevăr, aceste prevederi sunt similare celor din art. 50 lit. e) Codul muncii, iar textul se aplică tuturor persoanelor alese în funcții publice, între care și cea de viceprimar și care este încadrat în baza unui contract individual de muncă la orice altă societate comercială decât cele precizate de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 395/2005 (regii autonome, societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat sau ale unităților administrativ teritoriale).

Oricum, față de susținerea instanței de fond că textul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 393/2005 nu ar fi aplicabil pentru că SC B. SA este o societate comercială cu capital integral de stat, trebuie menționat faptul că textul este aplicabil în cazul unui contract individual de muncă încheiat cu o societate comercială cu capital integral de stat, dar în speță nu s-a făcut dovada dar nici nu s-a susținut că recurentul-reclamant ar fi avut încheiat contract individual de muncă încheiat cu o astfel de societate comercială.

Nu se poate susține nici incidența în speță a prevederilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcție sau care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Aceste prevederi sunt aplicabile și vizează funcționarii publici ce au devenit aleși locali și nu în ipoteza persoanelor care desfășoară activități în baza unor contracte individuale de muncă și cărora li se aplică art. 50 lit. e) C. muncii.

De aceea, se poate constata că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, în baza art. 496 raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința și anulat Raportul de evaluare nr. 18645/G/II/2014 emis de Agenția Națională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 20/2015 din 19 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite acțiunea reclamantului A.

Anulează Raportul de evaluare nr. 18645/G/II din 25 aprilie 2014, întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2017.

Procesat de GGC - LM