ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 182/2015

Decizia nr. 182/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 430/2013 din 10 septembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate.

Împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, recurentul a formulat următoarele critici:

- instanța de fond făcând o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, printr-o interpretare eronată a dispozițiilor Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale articolele 132*, art. 66 coroborat cu dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea 161/2003, pronunțând o hotărâre nelegală prin respingerea cererii reclamantului, întrucât Cabinetul primarului - compartiment distinct - nu este parte componentă a aparatului de specialitate al primarului cum în mod greșit reține instanța de fond;

- de asemenea, între persoanele încadrate la Cabinetul primarului și celelalte compartimente din cadrul aparatului de specialitate al primarului nu există relații de subordonare în niciun fel;

- cele două entități, cabinetul primarului și aparatul de specialitate al primarului nu pot fi confundate și nici nu se poate susține că, cabinetul primarului ar fi un compartiment al aparatului de specialitate al primarului întrucât reglementarea lor prin lege este la articole diferite, motiv pentru care nu poate fi atrasă starea de incompatibilitate pentru persoanele încadrate la cabinetul primarului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 mai 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 10 iulie 2014, completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative: "Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora."

De asemenea, conform alin. (2) al aceluiași articol: "Activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese sau a incompatibilităților, exclusiv pentru perioada exercitării funcțiilor sau demnităților publice".

Potrivit prevederilor art. 80 al titlului IV (conflictul de interese și regimul incompatibilităților în exercitarea demnităților și funcțiilor publice) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile cuprinse în acest titlu al legii.

Art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 prevede că: "funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv".

Înalta Curte constată, contrar celor susținute de recurent, că potrivit art. 36 alin. (2), lit. a) din Legea nr. 215/2011 "Consiliul local exercită atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, iar alin. (3) lit. b) al aceluiași articol, consiliul local aprobă, în condițiile legii, la propunerea primarului, înființarea, organizarea și statul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local (...)".

Potrivit art. 132 din același act normativ: "denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului".

Potrivit art. 9 lit. b) din Legea nr. 393/2004 "calitatea de consilier local sau de consilier județean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: incompatibilitate".

Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul-reclamant a încălcat regimul juridic al incompatibilităților prin deținerea concomitentă a calității de consilier local în cadrul Consiliului Local Baia Sprie și a calității de consilier al primarului Baia Sprie.

Deci, intimatul-reclamant s-a aflat în această perioadă în stare de incompatibilitate, deținând atât funcția de consilier local, cât și calitatea de angajat cu contract individual de muncă în aparatul de specialitate al primarului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 05 august 2008 - 03 iulie 2012, deoarece a deținut, simultan, calitatea de consilier local și pe cea de angajat cu contract individual de muncă - consilier al primarului Baia Sprie, încălcând astfel dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate, instanța de fond, în mod corect respingând acțiunea reclamantului.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 430/2013 din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2015.

Procesat de GGC - NN