ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2075/2015

Decizia nr. 2075/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cauzei

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01 octombrie 2013, sub nr. x/2/2013, reclamanții A., B., C., D. și E. au solicitat obligarea pârâtului F. - Director General al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru neexecutarea Sentinței civile nr. 2161 din 27 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2013, începând cu data de 02 septembrie 2013, până la data executării sentinței, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 615 din data de 21 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2013 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâtul F. - Director General al C.N.A.D.N.R. S-a dispus aplicarea conducătorului autorității Publice C.N.A.D.N.R. - F. - director general al C.N.A.D.N.R. a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru neexecutarea Sentinței civile nr. 2161 din 27 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013 al Curții de Apel București, irevocabilă prin nerecurare la 14 august 2013, începând cu data de 21 februarie 2014, până la data executării. A fost obligat pârâtul să plătească fiecăruia dintre reclamanții A., B., C., D. și E. câte 50 lei cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs F. în calitate de Director General al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA.

În motivarea recursului, recurentul a arătat, în esență, că nu poate fi reținută o culpă în ceea ce privește neexecutarea unei sentințe civile în condițiile în care avizarea documentației aparține, ca și atribuție, unei comisii tehnice comune din mai multe instituții ale administrației publice centrale și locale.

Totodată, a învederat că la data de 21 noiembrie 2013, a fost emis Avizul Comun al C.N.A.D.N.R. SA și Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Rutieră - nr. 92/79869/2013 și nr. 2945.031 din 14 noiembrie 2013.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 noiembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 9 februarie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul Ministerul Transporturilor ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, a întâmpinării formulate de intimați, având în vedere raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele următoare.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar are ca temei dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) și dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind generată de neexecutarea obligației stabilită prin Sentința nr. 2161 din 27 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2013.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) - (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".

Sancțiunile prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 constituie forme ale răspunderii juridice, însă pentru aplicarea lor trebuie să se dovedească vinovăția celui chemat să răspundă, respectiv acesta să fi avut o culpă în neexecutare.

Cu alte cuvinte, sancțiunea amenzii pentru neexecutarea hotărârii judecătorești poate fi dispusă în condițiile în care conducătorul autorității publice căreia îi revine obligația de executare are vreo vină pentru pasivitatea reclamată, pasivitate existentă pe tot parcursul litigiului declanșat în temeiul prevederilor art. 24 Legea nr. 554/2004.

Or, în cauza de față, din înscrisurile depuse în probațiune și din susținerile coroborate ale părților, Înalta Curte reține faptul că la data de 21 noiembrie 2013 s-a procedat la emiterea Avizului Comun al C.N.A.D.N.R. SA și Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Rutieră - nr. 92/79869/2013 și nr. 2945.031 din 14 noiembrie 2013.

Totodată, se reține faptul că avizarea documentației tehnice pentru PUZ este atributul comisiei tehnice din cadrul C.N.A.D.N.R. SA - Comisia Tehnico-Economică (C.T.E.), aceasta având rolul de a analiza documentația raportat la normele tehnice și de a-și exprima punctul său de vedere față de această documentație, iar acest aviz se emite comun cu Direcția Poliției Rutiere din Inspectoratul General de Poliție.

Documentația a fost analizată în cadrul ședinței C.T.E. - restrâns din data de 13 septembrie 2013, întrucât la ședința din 06 septembrie 2013, reprezentantul Direcției Rutiere nu a dat curs invitației.

În urma analizării membrii comisiei nu au avizat documentația, solicitând sa se reanalizeze soluția de amenajare propusa și semnalizarea rutieră aferentă accesului la breteaua autostrăzii, acest lucru fiind comunicat reclamanților cu adresa din 26 septembrie 2013.

Urmare a acestei solicitări beneficiarul nu a prezentat documentația refăcută, el precizând că sentința civilă obliga C.N.A.D.N.R. să emită avizul favorabil conform documentației emite de proiectant.

Documentația a fost din nou reanalizată în C.T.E. - restrâns din data de 30 octombrie 2013 unde membrii comisei au precizat că, având în vedere Sentința civilă nr. 2161 din 27 iunie 2013 definitivă și irevocabilă, trebuie emis aviz, deși soluția de amenajare nu era corectă.

În acest sens, la data de 05 noiembrie 2013 avizul a fost elaborat și transmis la Direcția Rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu adresa din 05 noiembrie 2013, pentru a fi semnat.

În contextul prezentat se constată că au fost greșit aplicate, în speță, dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, scopul legiuitorului fiind evident de a sancționa pasivitatea unei autorități publice în exercitarea unei obligații dispuse prin hotărâre judecătorească irevocabilă, însă nu în afara oricăror verificări a circumstanțelor fiecărei cauze.

Demersurile făcute de C.N.A.D.N.R. pentru executarea Sentinței nr. 2161/2013 au fost evidențiate și reținute chiar de instanța fondului, astfel că nu se poate reține că a existat o atitudine de pasivitate/inerție care să conducă la sancționarea conducătorului acestei autorități publice.

Fiind astfel adusă la îndeplinire obligația statuată prin titlul executoriu deținut de intimații reclamanți, Înalta Curte reține că scopul aplicării sancțiunii amenzii asupra conducătorului autorității publice nu se justifică în prezenta cauză, neexistând o culpă a președintelui C.N.A.D.N.R. în neexecutarea obligației dispuse prin Sentința civilă nr. 2161 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, constatând că există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 488 pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În raport de prevederile art. 496 alin. (2) noul C. proc. civ., fiind admis recursul, se va dispune casarea în tot a sentinței atacate, iar în rejudecare soluția va fi cea a respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de F. - Director general al C.N.A.D.N.R. împotriva Sentinței nr. 615 din 21 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții B., A., C., D. și E., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2015.

Procesat de GGC - CT