ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1889/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 iunie 2011 la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, ulterior precizată, reclamantul V.I.A. a solicitat aplicarea pârâtei D.D.A., în calitate de conducător al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, calculată de la data la care pârâta avea obligația, potrivit deciziei civile nr. 420/2010 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, de a finaliza proiectul de „Autostradă urbană Cluj-Napoca” și de a-l supune spre aprobare Ministerului Transporturilor (în termen de 3 luni de la data comunicării deciziei pronunțate la data de 18 februarie 2010) și până la data la care va supune spre aprobarea Ministerului Transporturilor proiectul „Autostradă urbană Cluj-Napoca”.

Prin sentința civilă nr. 585 din 17 octombrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția lipsei de obiect, invocate de pârâtă, și a admis acțiunea precizată a reclamantului V.I.A., cu consecința aplicării pârâtei D.D.A., în calitate de conducător al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere calculată de la data de 14 martie 2011 și până la data la care va supune spre aprobare Ministerului Transporturilor proiectul „Autostradă urbană Cluj-Napoca”.

Pentru a pronunța sentința sus menționată, Curtea de Apel a reținut, în considerente, următoarele: Prin decizia civilă nr. 420 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului V.I.A., a obligat pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România ca în termen de 3 luni de la comunicarea deciziei să finalizeze proiectul de „Autostradă urbană Cluj-Napoca” și să-l supună spre aprobare Ministerului Transporturilor, a fost obligat Ministerul Transporturilor ca în termen de 2 luni de la supunerea proiectului spre aprobare să dispună cu privire la acesta, și a fost obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca ca în termen de 3 luni de zile de la emiterea Ordinului Ministerului Transporturilor referitor la proiectul de „Autostradă urbană Cluj-Napoca” să reglementeze situația juridică din punct de vedere urbanistic a zonei în care se află terenul proprietatea reclamantului situat în localitatea Cluj-Napoca, strada I.B., înscris în C.F.

AA Cluj-Napoca, nr. top XX, prin elaborarea și aprobarea unui nou PUZ. Decizia civilă nr. 420 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată la data de 12 martie 2010. În speță există identitate între persoana pârâtei și cel despre care se pretinde că poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății și care are ca obiect aplicarea unei sancțiuni ca urmare a neexecutării unei hotărâri judecătorești, iar pârâta este ținută de aducerea la îndeplinire a hotărârii instanței doar de la data la care întrunește condiția expresă și specială impusă de legiuitor, aceea de a fi conducătorul instituției obligate să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative.

Prin urmare, începând cu data numirii pârâtei în funcție aceasta este persoana despre care se pretinde că poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății, astfel că a apreciat instanța de judecată că este nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.D.A. A învederat instanța de fond că probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că de la data pronunțării deciziei civile nr. 420/2010 Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România nu a întreprins nici o acțiune pentru a duce la îndeplinire cele dispuse de instanța de contencios administrativ, și că rezultă fără echivoc că ulterior datei de 18 februarie 2010 pârâtele din litigiul derulat în fața Curții de Apel Cluj nu au finalizat proiectul „Autostradă urbană Cluj-Napoca” și nu l-au supus spre aprobare Ministerului Transporturilor.

Adresa înregistrată la 7 iulie 2011, la Direcția Tehnică, Calitate și Protecția Mediului confirmă pretențiile reclamantului întrucât se menționează că proiectul amintit anterior este la etapa studiului de fezabilitate care a fost supus aprobării Ministerului Transporturilor. Verificând însă înscrisurile depuse ca anexă a acestei adrese, Curtea de Apel a observat că în fapt sunt acte administrative anterioare pronunțării deciziei nr. 420 din 18 februarie 2010, fiind vorba de avizul din 25 februarie 2008 al Ministerului Transporturilor și avizul din 4 martie 2008 al Consiliului interministerial de avizare și care au fost avute în vedere de instanță la soluționarea cauzei.

A conchis prima instanță, pe baza celor mai sus menționate, că Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România nu și-a îndeplinit obligația impusă în sarcina acesteia prin decizia nr. 420/2010 a Curții de Apel Cluj și că, prin urmare, conducătorul instituției trebuie să fie sancționat pentru neexecutarea dispoziției instanței. În acest context, Curtea a constatat că cererea reclamantului nu este fără obiect, întrucât pârâta nu a executat obligația stabilită prin hotărârea instanței, astfel că excepția lipsei de interes apare ca fiind nefondată. În fine, Curtea de Apel a mai constatat că ipoteza normei legale prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, este întrunită, dispunând în consecință admiterea cererii reclamantului V.I.A.

și aplicarea pârâtei, în calitate de conducător a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, a unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere calculată de la data de 14 martie 2011 și până la data la care va supune spre aprobare Ministerului Transporturilor proiectul „Autostrăzii urbane Cluj-Napoca”. Împotriva sentinței civile nr. 585 din 17 octombrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta D.D.A. în calitate de reprezentantă legală a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii reclamantului V.I.A.

Recurenta pârâtă a criticat sentința atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. În primul rând, pârâta a arătat că nu i s-a comunicat încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2011 în care s-au consemnat dezbaterile în fond și care face parte integrantă din sentința recurată, fiind astfel încălcate prevederile imperative ale art. 147 C. proc. civ. Omisiunea comunicării încheierii menționate cauzează recurentei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, vătămare constând în aceea că neavând cunoștință de cele reținute de instanță în practicaua hotărârii este în imposibilitate de a lua cunoștință de concluziile formulate.

Pentru acest motiv, pârâta a solicitat a se constata nulitatea sentinței recurate și a se dispune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În al doilea rând, pârâta a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 ce au în vedere sancționarea conducătorului instituției care nu execută culpabil o sentință definitivă și irevocabilă. Legiuitorul când a stabilit o astfel de sancțiune coercitivă a avut în vedere pe reprezentantul legal ce a fost parte în proces, ori pârâta a fost numită în funcția de director general al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România la 14 martie 2011, la mai bine de un an de zile față de termenul limită stabilit prin titlul reclamantului.

Or, în această situație nu există identitatea cerută de lege între persoana obligată prin sentință și persoana chemată în judecată față de care se solicită aplicarea sancțiunii de 20% din salariu pentru neexecutarea culpabilă a unei hotărâri judecătorești, iar sancționarea unei persoane care la data la care opera obligația nu avea calitatea de conducător al instituției echivalează cu situația în care o persoană deși este nevinovată este sancționată, încălcându-i-se grav principiul nevinovăției.

În al treilea rând, referitor la excepția lipsei de obiect - în sensul că în timpul procesului Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a emis documentația de avizare a proiectului în ceea ce privește „Autostrada urbană Cluj-Napoca”, documentație ce a fost înaintată către Ministerul Transporturilor - recurenta a precizat că la dosarul cauzei s-au depus documentele care atestă că acest proiect s-a finalizat la etapa studiului de fezabilitate și a fost supus aprobării Ministerului Transporturilor încă de la data de 25 februarie 2008, așa cum reiese din adresa din 7 iulie 2011. În prezent, s-a relevat, imobilul reclamantului nu este afectat de nicio lucrare de interes național și nici nu face obiectul vreunei exproprieri cum dealtfel nici nu a făcut, în condițiile în care lucrarea de interes național „Autostrada de centură Cluj-Napoca” a rămas la nivel de proiect.

Se putea vorbi de o afectare a imobilului în cauză numai în condițiile în care s-ar fi aprobat o hotărâre de guvern prin care s-ar fi aprobat lucrarea de interes național și declanșarea procedurilor de expropriere. Față de cele arătate, recurenta a considerat că cererea reclamantului este lipsită de obiect întrucât măsura a fost executată de către companie și documentația înaintată spre aprobare ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerului Transporturilor. Pe fondul cauzei, recurenta a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată, întrucât executarea deciziei civile nr. 420/2010 a Curții de Apel Cluj s-a făcut mai înainte de a fi comunicată, iar scopul prevăzut de legiuitor prin instituirea sancțiunii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, acela de constrângere, nu mai poate subzista.

Pentru a putea fi aplicată sancțiunea este necesar și impetuos să se facă dovada neexecutării hotărârii judecătorești, ori așa cum s-a mai arătat la data de 25 februarie 2008 documentația, respectiv studiul de fezabilitate, a fost suspus avizului Comisiei Tehnico-Economice din cadrul Ministerului Transporturilor iar la data de 8 martie 2008 s-a obținut avizul Comisiei interministeriale, de la această dată obligația prevăzută în sarcina companiei a fost executată, din acel moment compania nemaiavând competență în ceea ce privește inițiativa legislativă. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul V.I.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât motivele de recurs nu sunt întemeiate iar hotărârea recurată este temeinică și legală.

Prin notele de ședință depuse pentru termenul de judecată din data de 9 februarie 2012 recurenta D.D.A. a solicitat admiterea recursului, cu consecința dispunerii, în principal, a casării sentinței cu trimitere spre rejudecare instanței competente, care este Tribunalul Cluj, și, în subsidiar, a modificării acesteia în totalitate în sensul respingerii cererii reclamantului ca fiind lipsită de obiect, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată de la fond și de la recurs. A invocat recurenta pârâtă, prin notele de ședință, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, prin raportare la dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc.

civ., la art. 2 alin. (1) lit. b), c) și f) din Legea nr. 554/2004, și art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare, și a apreciat că Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România nu are calitatea de autoritate publică și nici nu își exercită atribuțiile, respectiv drepturile proprii în regim de putere publică. Pe cale de consecință, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România nu poate fi subiect al unui raport juridic administrativ stabilit cu o persoană fizică iar organul său de conducere nu poate fi subiect al răspunderii administrative generată de un astfel de raport juridic administrativ inexistent.

Un astfel de litigiu, s-a concluzionat, că cel care este dedus judecății în speță, nu poate fi calificat ca fiind de contencios administrativ și deci soluționarea lui nu poate intra în competența instanței de contencios administrativ. Analizând motivele de recurs invocate de recurenta pârâtă D.D.A., în calitatea de conducător al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, se rețin următoarele: Susținerea recurentei în sensul că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, prin raportare la dispozițiile art. 147 C. proc. civ., întrucât practicaua hotărârii, care în speță este reprezentată de încheierea de dezbateri din data de 10 octombrie 2011 prin care s-a amânat pronunțarea pentru data de 17 octombrie 2011, nu a fost comunicată pârâtei odată cu sentința civilă nr. 585/2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nu este întemeiată.

Neregularitatea procedurală invocată de pârâtă nu poate fi asimilată lipsei încheierii de dezbateri și nu atrage prin urmare nici sancțiunea nulității, în condițiile în care recurenta nu a dovedit producerea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea hotărârii atacate.

Sunt neîntemeiate și motivele de recurs referitoare la greșita soluționare, prin respingere, a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a excepției lipsei de obiect a cererii reclamantului de amendare a pârâtei, fiind evident că, pe de o parte, aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu condiționează măsura aplicării amenzii de participarea la litigiul cu privire la care se solicită executarea hotărârii a exact aceluiași reprezentant legal al autorității parte la proces, care este dator să pună în executarea hotărârea irevocabilă, și, pe de altă parte, că de la data pronunțării deciziei nr. 420/2010 a Curții de Apel Cluj și până la soluționarea cererii reclamantului de aplicare a amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, prin sentința recurată în cauză, pârâta nu a efectuat nici o formalitate cu privire la proiectul de „Autostradă urbană Cluj-Napoca”, nu l-a finalizat și nici nu l-a supus aprobării Ministerului Transporturilor.

Cum în înțelesul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA are, în raport de cele statuate prin decizia civilă nr. 420 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, calitatea de autoritate publică obligată să efectueze anumite operațiuni administrative, în mod indiscutabil pârâta, director general al acestei persoane juridice, are calitatea de conducător al autorității publice menționate, implicit și legitimare procesuală pasivă - de la data numirii în funcție - în cererile prin care se solicită obligarea la amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe fiecare zi de întârziere pentru nerespectarea termenului de punere în executare a hotărârii pronunțată de instanța de contencios administrativ.

Excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată de recurentă ca motiv de ordine publică, prin notele de ședință depuse pentru termenul de judecată din 9 februarie 2012, nu poate fi examinată de Curte, întrucât potrivit prevederilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., constituie motiv de casare situația „când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii”. Or, potrivit prevederilor art. 159 1 alin. (2) C. proc.

civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare înaintea primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, ceea ce înseamnă că dacă excepția de necompetență materială și teritorială de ordine publică nu a fost invocată până la momentele procesuale menționate, nulitatea, chiar fiind de ordine publică, se acoperă, și nu mai poate fi valorificată în recurs.

Sub aspectul modului în care instanța de fond a soluționat „fondul” cererii reclamantului, se constată că, potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) - (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, „ (1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.

Prin raportare la conținutul textului legal precizat, precum și la înscrisurile administrate de recurentă în instanța de recurs - anume documentul de avizare din data de 7 noiembrie 2011 întocmit de Consiliul Tehnico-Economic din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și documentul de avizare din 9 noiembrie 2011 întocmit de Consiliul Tehnico-Economic din cadrul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (prin care s-a avizat favorabil revizuirea necesității și oportunității din cadrul Studiului de Fezabilitate „Autostrada de centură Cluj-Napoca km 0+000-42+100”), precum și avizul din 10 noiembrie 2011 al Ministrului Transporturilor și Infrastructurii prin care s-a avizat favorabil sistarea fazelor de promovare a investiției (studiu de fezabilitate, proiect tehnic, documentație de execuție) cât privește Autostrada de centură Cluj-Napoca km 0+000-42+100) - din care rezultă că realizarea proiectului „Autostrada urbană Cluj-Napoca nu se mai justifică din rațiuni economice, se reține că subzistă temei legal pentru obligarea pârâtei D.D.A., în calitate de conducător al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în executarea obligației dispuse în sarcina Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin dispozitivul deciziei civile nr. 420 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, numai pentru perioada cuprinsă între datele de 14 martie 2011 (data numirii pârâtei în funcția de director general) și 7 noiembrie 2011 (data emiterii documentul de avizare din data de 7 noiembrie 2011 de către Consiliul Tehnico-Economic din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România). Așa fiind, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ., admiterea recursului formulat de pârâta D.D.A., cu consecința modificării în parte a sentinței recurate în sensul că se va aplica pârâtei, în calitate de conducător al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 4 martie 2011 - 7 noiembrie 2011, cu menținerea celorlalte dispoziții din hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta D.D.A. în calitate de conducător al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva sentinței nr. 585 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că aplică pârâtei amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pentru perioada 2 martie 2011 - 7 noiembrie 2011. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2012.