ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1956/2015

Decizia nr. 1956/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29 iulie 2013, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 402 din 18 iulie 2013, prin care pârâtul a dispus retragerea licenței audiovizuale a societății reclamante.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 3189 din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinței civile nr. 3189 din 22 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL.

Recursul declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea pe fond a cererii de suspendare, cu consecința admiterii acestei cereri, pentru următoarele motive:

I. Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 93 din Legea nr. 504/2002 și art. 14 din Legea nr. 554/2004;

Din examinarea textului art. 93 din Legea nr. 504/2002, rezultă că, deși legiuitorul a lăsat la alegerea părții interesate exercitarea dreptului său a ataca sau nu în instanță actul respectiv, fără a modifica caracterul imperativ al dispoziției privind termenul pentru formularea acestei contestații și modalitatea de a exercita acest drept, a exclus însă aplicabilitatea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la procedura prealabilă obligatorie.

Întrucât legea prevede, în mod expres, situația specială prin care pot fi contestate actele administrative emise de Consiliul Național al Audiovizualului, și anume, direct la instanța de contencios administrativ, fără a fi necesară formularea plângerii prealabile, cererea de suspendare a efectelor deciziei până la soluționarea acțiunii pe fond, fiind o cerere accesorie, urmează aceeași soartă, nefiind necesară parcurgerea procedurii prealabile.

II. Suspendarea deciziei contestate se impune, întrucât decizia reprezintă consecința unui comportament discreționar și abuziv al Consiliului Național al Audiovizualului;

Măsura cu privire la reanalizarea solicitării SC A. SRL, de prelungire a licenței audiovizuale în data de 18 iunie 2013, deși, potrivit postării inițiale pe site, s-a dispus prelungirea licenței încă din 13 iunie 2013, este abuzivă și relevă un prim argument al nelegalității deciziei atacate.

Atitudinea abuzivă a Consiliului Național al Audiovizualului s-a materializat și prin falsificarea postărilor de pe site-ul oficial al Consiliului, cu privire la concluziile ședinței din 13 iunie 2013.

Din analiza măsurilor contestate rezultă că aparența de drept este favorabilă SC A. SRL, fiind întrunite cele două cerințe impuse de lege pentru admiterea cererii de suspendare, și anume, cazul bine justificat și paguba iminentă.

De asemenea, a fost dovedită și condiția privind necesitatea prevenirii unei pagube iminente, îndeplinirea acestei condiții fiind reținută și de către o altă instanță de judecată, potrivit încheierii pronunțate la data de 8 noiembrie 2013, în dosarul nr. x/2/2013, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, moment la care s-a analizat cererea de suspendare formulată în cadrul acțiunii în anulare.

2.1. Prin Raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat că recursul este admisibil în principiu, problema de drept făcând obiectul unei ample jurisprudențe a Înaltei Curți cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport cu circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.

2.2. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, în baza încheierii de ședință din data de 16 septembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Nu au fost depuse de către părți puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 3 februarie 2015, completul de filtru a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului la data de 12 mai 2015, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat.

2.3 Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de către reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare, cu substituirea motivării primei instanțe, în virtutea atribuțiilor conferite instanței de control judiciar, care poate înlătura argumentele ce nu corespund, în contextul raționamentului logico-juridic aplicabil speței.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr. 402 din 18 iulie 2013, emisă de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului.

În considerentele hotărârii recurate, procedând la analiza îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prima instanță a reținut că nu este îndeplinită condiția de ordin procedural reglementată de art. 7 alin. (1) din lege, situație în care, a apreciat că nu se mai impune a fi analizată îndeplinirea condițiilor referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă.

Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută interpretarea instanței de fond, întrucât dispozițiile art. 93 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, incidente în materie, nu prevăd condiția plângerii prealabile în cazul atacării direct la secția de contencios administrativ a curții de apel, a deciziilor de sancționare emise de Consiliul Național al Audiovizualului.

Cum în speță, Decizia nr. 402 din 18 iulie 2013, prin care s-a dispus retragerea licenței audiovizuale radiodifuzorului SC A. SRL, intră în sfera de reglementare prevăzută de art. 93 din Legea nr. 504/2002, iar cererea de suspendare a executării a fost formulată ca urmare a promovării acțiunii în anulare împotriva deciziei menționate, până la pronunțarea instanței de fond, se constată că nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Procedând în continuare, la analiza condiției referitoare la cazul bine justificat, instanța de control judiciar reține că această noțiune este definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Înalta Curte constată că prin Sentința civilă nr. 3018 din 7 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2/2013, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 402 din 18 iulie 2013, emisă de pârât.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anulare a actului administrativ, fundamentează concluzia că, în speță, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, pentru a dispune, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, măsura provizorie de suspendare a executării actului a cărui legalitate a fost constatată pe calea acțiunii în anulare.

În contextul prezentat, reținând că nu este întrunită condiția cazului bine justificat, iar textul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ cere îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate în privința cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanța de recurs apreciază că nu mai este necesară analiza criticilor care vizează îndeplinirea condiției pagubei iminente.

2.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta SC A. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 3189 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 mai 2015.

Procesat de GGC - CL