ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2539/2015

Decizia nr. 2539/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC "A." SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, în cadrul cererii de anulare, suspendarea executării Deciziei nr. 402 din 18 iulie 2013 emisă de pârât privind retragerea licenței audiovizuale, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 8 noiembrie 2013 a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC "A." SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva Încheierii din 8 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta SC "A." SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Prin cererea de recurs s-au adus sentinței atacate următoarele critici:

- Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art. 2 din Legea nr. 554/2004, în mod eronat prima instanță reținând că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței unui „caz bine justificat”.

Susține că suspendarea executării deciziei se impunea întrucât decizia reprezintă consecința unui comportament discreționar și abuziv al Consiliului Național al Audiovizualului.

Mai arată că la termenul din 22 noiembrie 2013 instanța de fond a suspendat judecata acțiunii în anulare și a dispus sesizarea organelor penale, dând curs cererii de înscriere în fals formulată de societatea reclamantă împotriva Procesului-verbal din 13 iunie 2013 cuprinzând constatările făcute de secretarul Ședinței C.N.A. din 13 iunie 2013.

Procedura derulată în recurs

Intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefundat.

Prin Încheierea de ședință din 24 martie 2015, pronunțată în condițiile art. 493 C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Actul administrativ a cărui suspendare a fost solicitată, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei, în condițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 552/2004 este Decizia nr. 402 din 18 iulie 2013 emisă de pârât privind retragerea licenței audiovizuale.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voință a autorității publice, menită să asigure protecția juridică a persoanei potențial vătămate, până la evaluarea legalității deciziei administrative de către instanța de contencios administrativ.

Cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea condițiilor este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Esențial este ca îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Într-adevăr, art. 15 din Legea nr. 554/2004, impune să se formuleze cererea de anulare a aceluiași act administrativ concomitent cu cea de suspendare sau anterior acesteia din urma;

- să existe un caz bine justificat;

- să se prevină o pagubă iminentă prin suspendarea executării actului administrativ.

În speță, la nivel formal, s-a identificat o aparență de nelegalitate a Deciziei nr. 402 din 18 iulie 2013 de retragere a licenței audiovizuale, decizie emisă de pârât privind.

În acest sens, Curtea de apel a reținut că prima condiție este îndeplinită, reclamanta solicitând, atât anularea deciziei și ulterior, prin cererea adițională, suspendarea executării deciziei.

Mai mult decât atât, susține instanța fondului, ținând cont de faptul că termenul de valabilitate al licenței audiovizuale nr. R068 din 22 iulie 1993 se împlinise la data de 22 mai 2013 și, încă nu au fost depuse toate documentele juridice care să ateste structura acționariatului societății, Consiliul a decis respingerea cererii de prelungire a licenței audiovizuale și, în consecință, retragerea acesteia.

Or, în aceste condiții, pune sub semnul îndoielii, cel puțin în planul aparenței, respectarea echilibrului rezonabil între interesul public urmărit și interesele legitime private cărora li s-a adus atingere.

În total acord cu argumentele curții de apel, cu privire la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate sunt împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură sa creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Cât privește condiția pagubei iminente, aceasta este îndeplinită prin retragerea licenței reclamantei aceasta este împiedicată să-și realizeze obiectul de activitate, să obțină resursele financiare necesare plății datoriilor.

De asemenea, nu poate fi primită susținerea recurentei că măsura de respingere a cererii de prelungire a licenței audiovizuale și, în consecință, retragerea acesteia, reprezintă un abuz al autorității emitente, având în vedere faptul că recurenta nu a depus documentele prevăzute de lege, deși în ședința din 18 iunie 2013, în urma reanalizării situației, Consiliul Național al Audiovizualului a dispus acordarea unui termen final de 30 de zile pentru completarea documentației de prelungire a duratei de valabilitate a licenței în cauză.

Însă, prin neîndeplinirea celei de-a doua condiții, în temeiul art. 15 din Legea nr. 5542004, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Conchizând, Înalta Curte constată că soluția adoptată de judecătorul fondului este corectă, este conformă, impunându-se ca în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC „A.” SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC „A.” SRL împotriva Încheierii din 8 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM