ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4300/2018

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la 29.07.2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, solicitând anularea deciziei 402 din 18.07.2013 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului cu privire la retragerea licenței audiovizuale a reclamantei.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 3018 din 07 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs, reclamanta SC A. SRL prin care a solicitat în principal repunerea în termenul de formulare a recursului și ulterior admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii acțiunii în anulare a Deciziei nr. 402 din 18.07.2013 emisă de pârât. În motivarea cererii de recurs, reclamanta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării cererii de recurs Înalta Curte prin încheierea din data de 14 noiembrie 2017 a dispus comunicarea raportului către administratorul judiciar al recurentei-reclamante, B. la noul său sediu, cu mențiunea dacă își însușește recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, precum și comunicarea unei adrese către recurenta-reclamantă prin care să i se pună în vedere să facă dovada faptului că administratorul său judiciar își însușește recursul declarat. Înalta Curte, la termenul de judecată din 13 februarie 2018 a dispus prin încheiere, suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., republicat, deoarece atât administratorul judiciar al recurentei-reclamante, B., cât și recurenta-reclamanta nu s-au conformat obligațiilor instituite prin încheierea din 14 noiembrie 2017, deși au fost legal înștiințați în acest sens . La data de 31 august 2018, în baza referatului prim grefierului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casației și Justiție, s-a propus fixarea unui termen pentru efectuarea verificărilor prevăzute de dispozițiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/17.12.2015, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni. La data de 12 septembrie 2018 s-a stabilit prin rezoluție, termen la data de 04 decembrie 2018, pentru verificările privitoare la împlinirea termenului de perimare al cererii, părțile fiind citate ulterior în acest sens . II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând cu prioritate îndeplinirea condițiilor privitoare la perimarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă SC A. SRL, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de șase luni." Cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., republicat, prin încheierea din 13 februarie 2018, deoarece atât recurenta-reclamanta, cât și administratorul său judiciar B., deși citați în acest sens, nu au depus dovada din care să rezulte că administratorul judiciar își însușește recursul formulat în calitate de reprezentant convențional al reclamantei de către SCA C. De la data suspendării cauzei (13 februarie 2018) și până la data împlinirii termenului de perimare (13 august 2018), Înalta Curte constată că niciuna din părți, nu a făcut acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea cauzei, potrivit prevederilor art. 417 și art. 418 din C. proc. civ., republicat. Așa fiind, Înalta Curte constată că de la data suspendării cauzei și până la data repunerii cauzei pe rol pentru analiza îndeplinirii condițiilor de perimare a trecut o perioadă mai mare de șase luni. Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, constatând perimat recursul formulat de reclamanta SC A. SRL.