ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3065/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3065/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 3065/2016
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 04.09.2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2015, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Naționala a Barourilor din România, Casa de Asigurări a Avocaților și Baroul Argeș, cerere de ordonanța presedintiala, prin care a solicitat să se dispună suspendarea efectelor hotărârii nr. 4 din 04 martie 2015 emisa de Consiliul Baroului Argeș și recunoașterea dreptului de a profesa ca avocat până la soluționarea definitiv[ a Dosarului nr. x/2/2015 aflat pe rolul aceleiași instanțe.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 2238 pronunțată în data de 16 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Casa de Asigurări a Avocaților și Baroul București, ca neîntemeiată, și a obligat reclamantul la plata către pârâta U.N.B.R. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul A., fără a formula critici și a preciza vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Pregătirea dosarului de recurs și procedura de filtrare
Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.
Verificând îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., conform rezoluției din 09.10.2015, prin procesul-verbal de înmânare din 4.11.2015, recurentul A. a fost încunoștințat cu privire la obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, în termen de 10 zile de la comunicare, sub sancțiunea nulității cererii. Termenul pentru îndeplinirea obligației de depunere a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru s-a împlinit la data de 16.11.2015.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 04.12.2015, intimatul-pârât Baroul Argeș a invocat excepția nulității recursului, susținând că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 23.12.2015. Recurentul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare.
Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, depus la dosar la data de 24.02.2016, raportorul a apreciat că, în sensul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., este fundamentată soluția de anulare a recursului, pentru neîndeplinirea obligației de depunere a taxei judiciare de timbru și pentru faptul că nu a formulat motive de recurs care să poată fi încadrate între cele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 1 martie 2016, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., completul de filtru a dispus comunicarea raportului, care a fost comunicat la data de 28.03.2016 atât recurentului-reclamant (conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs), cât și intimatelor-pârâte (conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs).
Cu referire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată că, prin notele de ședință înregistrate la dosar la data de 10.04.2016, intimata-pârâtă Casa de Asigurări a Avocaților a solicitat anularea recursului pentru nemotivare și netimbrare.
Recurentul-reclamant nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Analizând cererea de recurs, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului, pentru considerentele arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.
Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ.:
„Art. 493 - Procedura de filtrare a recursurilor (…) (5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților.”
În ceea ce privește excepția netimbrării, invocată de intimata-pârâtă Baroul Argeș prin întâmpinare, Înalta Curte constată că, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs, recurentului-reclamant i-a fost comunicată, la data de 04.11.2015, obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, în termen de 10 zile de la comunicare, sub sancțiunea nulității cererii.
Înalta Curte constată că, deși a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 100 lei, recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală.
Or, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, „dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței”, iar art. 32 din același act normativ prevede că „taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege”.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamantul A., urmând a se ține seama și de prevederile art. 499 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2238 din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Decizia se comunică părților.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 noiembrie 2016.