ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 272/2015

Decizia nr. 272/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. al Municipiului București, C., D., E., pârât F., G., pârât H., petent I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută și/sau să fie anulat Ordinul Inspectorului șef nr. 211/I din 27 ianuarie 2012 prin care reclamantul a fost trecut în rezervă și Ordinul Inspectorului șef nr. 202/I din 06 ianuarie 2012 prin care a fost trimis în fața Consiliului de Judecată.

Prin s

entința civilă nr. 5780 din data de 22 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2012, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub același număr de dosar.

În cadrul cererii de recurs, recurentul-reclamant A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 191/2005, solicitând sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției invocate.

La termenul de 05 noiembrie 2014, Curtea a pus în discuție cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 191/2005, rămânând în pronunțare cu privire la acest aspect.

Prin Încheierea din 19 noiembrie 2014,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 191/2005.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Analizând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru declanșarea contenciosului constituțional, prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, curtea de apel a constatat că cererea recurentului-reclamant nu întrunește toate condițiile de admisibilitate.

Astfel, deși dispozițiile O.U.G. nr. 191/2005 fac parte dintr-o ordonanță în vigoare la momentul invocării excepției, curtea de apel a reținut că nu s-a demonstrat faptul că acestea au legătură cu soluționarea cauzei.

În acest sens, s-a apreciat că O.U.G. nr. 191/2005 se referă la modificarea și completarea unor acte normative privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor pentru situații de urgență, iar în susținerea legăturii cu prezenta cauză, recurentul a invocat, în esență, faptul că serviciile publice profesioniste trebuie să fie demilitarizate.

Curtea de apel a mai constatat că prin noțiunea de legătură cu fondul cauzei, legiuitorul a avut în vedere o legătură materială și/sau procedurală cu obiectul dedus judecății, iar nu o legătură generică, de ansamblu; astfel, aspectele legate de caracterul militarizat sau nemilitarizat al serviciilor pentru situații de urgență nu prezintă o relevanță imediată în soluționarea prezentei cauzei, în raport de obiectul dedus judecății (anularea unui ordin prin care recurentul a fost trecut în rezervă și a altui ordin prin care a fost trimis în fața Consiliului de judecată).

Considerând că nu s-a dovedit existența legăturii concrete a O.U.G. nr. 191/2005 cu această cauză, Curtea de Apel București, în baza dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările ulterioare, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 191/2005.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a invoca în drept vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 191/2005 la Curtea Constituțională.

În susținerea recursului, recurentul reiterează, pe larg, argumentele aduse în sprijinul cererii de sesizare a Curții Constituționale, apreciind-o ca fiind admisibilă precum și motivele pe care se întemeiază excepția de neconstituționalitate.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție;

Examinând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, raportate la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în continuare.

Potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992;

„1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pornind de la această reglementare a condițiilor cumulative de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile O.U.G. nr. 191/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor pentru situații de urgență, prin care, în esență, s-a stabilit că serviciilor profesioniste de urgență, inclusiv personalului militar încadrat în acestea li se aplică Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare. Rațiunea acestei reglementări a fost aceea că s-a constatat că demilitarizarea acestor servicii nu se poate înfăptui în așa mod în care să fie satisfăcut interesul public într-un mod optim și cu profesionalism.

Pe de altă parte, demersul judiciar al reclamantului vizează anularea Ordinului de trecere în rezervă nr. 211 din 27 ianuarie 2012 și a Ordinului nr. 202 din 06 ianuarie 2012 prin care a fost trimis în fața Consiliului de Judecată.

Ambele acte administrative atacate au fost emise în temeiul dispozițiilor art. 35 și ale art. 85 alin. (1) lit. j) și alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

În acest context, concluzia curții de apel în sensul că actul normativ vizat de excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea acestei cauze, este întemeiată, în condițiile în care niciunul dinte cele două ordine contestate nu are ca temei legal vreo dispoziție din O.U.G. nr. 191/2005.

Mai mult decât atât, din actele dosarului rezultă că reclamantul a fost încadrat în structurile B., din sursă externă, în anul 2007, respectiv la doi ani după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 191/2005, încadrarea acestuia fiind făcută în temeiul art. 40 lit. g) din Legea nr. 80/1995, cu gradul de sergent major.

Prin urmare, reclamantul și-a asumat statutul de cadru militar și implicit aplicarea dispozițiilor Legii nr. 80/1995 pe tot parcursul carierei sale militare, astfel încât, invocarea excepției de neconstituționalitate a unui act normativ cu putere de lege, prin care, indirect, reclamantul vizează scoaterea sa de sub incidența dispozițiilor Legii nr. 80/1995, este inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, neavând legătură cu dezlegarea fondului dreptului dedus judecății.

În concluzie, Înalta Curte constată că încheierea pronunțată de Curtea de Apel București este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2015.