ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2636/2015

Decizia nr. 2636/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 307 din 3 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării actelor administrative contestate, formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.

Prin aceeași hotărâre instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Justiției și cererile de intervenție accesorie formulate de: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ. și KK.

Instanța a dispus astfel anularea în parte a încheierii nr. 27/12 septembrie 2013 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor a Curții de Conturi, în ceea ce privește soluția și considerentele care vizează măsurile dispuse în legătură cu constatările pct. I (A1, A2, B5, B6), respectiv II2 și II3 din Decizia nr. XII/9/2013/D1 din 3 iulie 2013 emisă de Curtea de Conturi - Departamentul XII.

De asemenea, s-a anulat în parte Decizia nr. XII/9/2013/D1 din 3 iulie 2013 emisă de Curtea de Conturi - Departamentul XII privind înlăturarea deficiențelor constatate și comunicate în Raportul de audit înregistrat la pârâtă sub nr. 100404 din 14 iunie 2013 și la reclamantă sub nr. 53832 din 7 iunie 2013, cu privire la toate măsurile dispuse în legătură cu constatările pct. I (A1, A2, B5, B6), respectiv II2 și II3 menținute prin încheierea nr. 27 din 12 septembrie 2013.

Totodată, instanța a anulat în parte raportul de audit înregistrat la pârâtă sub nr. 100404 din 14 iunie 2013 și la reclamantă sub nr. 53832 din 7 iunie 2013, cu privire la toate măsurile dispuse în legătură cu constatările pct. I (A1, A2, B5, B6), respectiv II2 și II3, act ce a stat la baza emiterii actului administrativ principal (Decizia nr. XII/9/2013/D1 din 3 iulie 2013).

În baza art. 5 din Legea nr. 554/2004 s-a dispus suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. XII/9/2013/D1 din 3 iulie 2013 pe baza Raportului de audit 2013 înregistrat la pârâtă sub nr. 100404 din 14 iunie 2013 și la reclamantă sub nr. 54832 din 7 iunie 2013, cu privire la toate măsurile dispuse în legătură cu constatările pct. I (A1, A2, B5, B6), respectiv II2 și II3 menținute prin încheierea nr. 27 din 12 septembrie 2013, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva sentinței Curtea de Conturi a României a declarat două recursuri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., unul cu privire la admiterea cererii de suspendare a executării, iar celălalt referitor la anularea parțială a actelor administrative contestate.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursurilor declarate împotriva hotărârii, pârâta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

Referitor la soluția privind suspendarea executării actelor administrative atacate, pârâta a învederat că prima instanță a reținut în mod eronat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) cu referire la art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens s-a arătat că nu au fost prezentate argumente care să demonstreze că în cauză există cerința cazului bine justificat sau condiția unei previzibile și iminente pagube.

Pe fondul litigiului, criticile de nelegalitate privesc greșita aplicare a prevederilor Legii nr. 330/2009, ale art. 16 din Legea nr. 285/2010 și ale art. 22 alin. (2) și (3) din Legea nr. 284/2010.

Astfel, pârâta a precizat că, prin acordarea de către Ministerul Justiției a sporului de confidențialitate și, respectiv majorarea de la 10% la 30% a compensației de risc/pericol deosebit, suma sporurilor aplicate salariilor de bază ale funcționarilor publici cu statut special încadrate la instituția reclamantă a depășit procentul legal de 30% din salariul de bază.

Pe de altă parte, a menționat pârâta, sporul de 15% nu se regăsește printre sporurile cuvenite funcționarilor publici cu statut special, fiind inclus potrivit dispozițiilor Legii nr. 284/2010 în noul salariu de bază.

O altă critică adusă hotărârii privește admiterea cererilor de intervenție accesorie formulate de funcționarii angajați ai Ministerului Justiției, în condițiile în care prin actele administrative atacate nu s-a instituit vreo obligație ca acești intervenienți să restituie sume de bani, astfel încât, în opinia pârâtei, nu poate fi pusă în discuție existența vreunui prejudiciu.

Prin întâmpinările formulate, reclamantul Ministerul Justiției și intervenienții-funcționari publici cu statul special- au solicitat respingerea recursurilor declarate în cauză, formulând apărări cu privire la fondul litigiului.

Astfel, pe de o parte, s-a învederat că instanța de fond a respectat prevederile Legii nr. 330/2009, potrivit cărora și funcționarilor publici cu statut special din Ministerul Justiției le sunt aplicabile dispozițiile care reglementează statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, prevăzut de Legea nr. 293/2004.

În aceste împrejurări, s-a arătat că întrucât acei funcționari sunt asimilați expres funcționarilor publici cu statut special din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, li s-a acordat în mod legal sporul de confidențialitate de 15%.

Cu privire la majorarea de la 10% la 30% a compensației de risc/pericol deosebit, intimații au precizat că valoarea procentuală a acestui spor a fost temeinic fundamentată, în raport de creșterea semnificativă a volumului de activitate, corelativ cu acțiunile de verificare și control desfășurate direct în unități penitenciare.

Referitor la admiterea cererilor de intervenție accesorie s-a arătat că instanța a constatat în mod justificat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, intervenienții fiind direct afectați prin actele administrative emise de Curtea de Conturi prin care Ministerul Justiției a fost obligat să ia măsuri pentru excluderea celor două sporuri și recuperarea drepturilor salariale plătite cu acele titluri.

4.1. Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 ianuarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 martie 2015, completul filtru, făcând aplicarea art. 493 alin. (4) C. proc. civ. a admis în principiu recursurile declarate de Curtea de Conturi și a fixat termen de judecată pe fond.

4.2. Cu privire la fondul recursurilor

4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate

Verificând hotărârea pronunțată, Curtea constată că nu se impune casarea acesteia prin prisma motivului de nelegalitate invocat, normele de drept material incidente în cauză fiind corect interpretate și aplicate.

Astfel, cererile de intervenție formulate de funcționarii publici cu statut special din cadrul Ministerului Justiției prin care sprijină apărarea acestuia au fost corect admise în principiu, fiind îndeplinită condiția interesului prevăzută de art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Referitor la recursul declarat de Curtea de Conturi asupra cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate, criticile aduse sentinței nu sunt întemeiate, prima instanță expunând în considerente argumentele pe baza cărora a apreciat că sunt îndeplinite ambele cerințe prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, astfel cum sunt definite aceste noțiuni prin art. 2 lit. t) și s) din același act normativ.

Pe fondul recursului, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. XII/9/2013/D1 emisă de Curtea de Conturi, modificată parțial prin încheierea nr. 27/2013, s-a dispus suspendarea măsurilor de includere a sporului de confidențialitate de 15% în salariul de bază al funcționarilor publici cu statut special încadrați la Ministerul Justiției, respectiv de majorare de la 10% la 30% a compensației de risc/pericol deosebit.

De asemenea, prin aceleași acte administrative s-a decis recalcularea salariilor de bază ale funcționarilor sus-menționați, fără aplicarea celor două sporuri, precum și stabilirea și recuperarea sumelor apreciate de Curtea de Conturi ca neavând bază legală.

Referitor la acordarea sporului de confidențialitate, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 330/2009, Legii nr. 284/2010 și Legii nr. 285/2010, potrivit cărora funcționarii publici cu statut special din cadrul Ministerului Justiției au fost asimilați cu funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare, din punctul de vedere al drepturilor salariale, devenind și beneficiari ai sporului de 15%.

Astfel, art. 2 alin. (4) din anexa IV din Legea nr. 284/2010 prevede expres că acestei categorii de funcționari publici îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 293/2004, iar art. 2 din Legea nr. 285/2010 stabilește că salarizarea personalului nou încadrat în instituții publice pe funcții de același fel se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din autoritatea publică.

Prima instanță a constatat că normele legale în vigoare nu impun condiția ca funcționarii publici asimilați să fie încadrați într-o instituție de apărare, de ordine publică și siguranță națională, motiv pentru care a apreciat în mod justificat că Ministerul Justiției a respectat legile de salarizare prin aplicarea unui tratament egal între funcționarii săi publici, cu statut special și ceilalți funcționari din sistemul administrației penitenciare.

În ceea ce privește majorarea de la 10% la 30% a compensației de risc/pericol deosebit, dispusă de reclamant pentru anul 2011, s-a avut în vedere creșterea volumului de activitate al propriilor funcționari cu statut special, raportat la complexitatea lucrărilor efectuate, aspecte relevate în nota de fundamentare nr. 24628 din 20 aprilie 2011 care a stat la baza Ordinului nr. 919/C din 26 aprilie 2011 emis de Ministerul Justiției.

Referitor la critica formulată de pârâtă în sensul că prin aplicarea celor două sporuri s-ar depăși procentul de 30% din salariul de bază, instanța de fond a constatat ca fiind corect raționamentul pârâtei, dar, în raport de existența altor motive de nelegalitate ce afectează actele administrative atacate, a apreciat corect, că se impune anularea măsurii.

4.2.2. Soluția instanței de recurs

În raport de considerentele expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursurile ca nefondate, în baza art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței civile nr. 307 din 3 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM