ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2493/2015

Decizia nr. 2493/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești Bacău și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, anularea Hotărârii nr. 1 din 8 februarie 2013 emisă de prima pârâtă, precum și a Hotărârii nr. 5 din 5 iulie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/CSD/2013 al Comisiei Superioare de Disciplină de pe lângă UNEJ.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 13 din 23 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bacău a respins acțiunea formulată de reclamantul A. ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

2.1. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 19 noiembrie 2011, potrivit art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de ședință din data de 11 februarie 2015, recursul a fost admis în principiu, fiind fixat termen de judecată la 4 iunie 2015, cu citarea părților, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

3.1. Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.2. În cererea de recurs, recurentul a formulat critici generice numerotate de la 1 la 12 pe care, la cererea instanței de recurs, le-a structurat ulterior pe motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

3.2.1. În ceea ce privește criticile structurate pe motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de recurs a constatat că sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recursa a fost indicat de recurent ca incluzând susținerile indicate generic la pct. 6, 7, 8 și 12 din cererea de recurs.

La pct. 6 din cererea de recurs, recurentul a susținut, în esență, că acțiunea disciplinară promovată de Colegiul Director al CEJ Bacău este nulă din moment ce nu există/nu a fost întocmit un proces-verbal de autosesizare/sesizare din oficiu.

La pct. 7 din cererea de recurs, recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond i-a respins în mod nemotivat cererea de probatorii.

La pct. 8 din cererea de recurs, recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond a făcut, fără temei legal, referiri la „pregătirea mea profesională”, „deși obiectul acțiunii este fapta prevăzută la art. 47 lit. c) din Legea nr. 188/2000”.

La pct. 12 din cererea de recurs, recurentul a susținut, în esență, că „instanța de fond nu motivează hotărârea”.

Analizând criticile/susținerile recurentului, instanța de recurs constată că acestea nu se încadrează în motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., unde potrivit doctrinei și jurisprudenței Înaltei Curți, se încadrează nesemnarea minutei de către judecători, nerespectarea principiului oralității, încălcarea dreptului la apărare, judecată în lipsa părții care nu a fost legal citată, lipsa încheierii de dezbateri, respingerea cererii de recuzare, etc.

3.2.2. În ceea ce privește criticile structurate/subsumate motivului prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța de recurs constată că sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de recurs a fost indicat de recurent ca incluzând susținerile indicate generic la pct. 3, 8 și 10 din cererea de recurs.

La pct. 3 din cererea de recurs, recurentul a susținut, în esență, că judecătorul fondului a interpretat greșit prevederile art. 7 din Legea nr. 188/2000, reținând în mod eronat că executorii, membri ai unui organ jurisdicțional, nu pot fi recuzați, ceea ce nu reprezintă o nemotivare a hotărârii pronunțate, ci o motivare care nu confirmă susținerile recurentului-reclamant.

La pct. 8 din cererea de recurs, recurentul a susținut că judecătorul fondului a făcut referiri la „pregătirea mea profesională”, ceea ce, de asemenea, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii pronunțate.

La pct. 10 din cererea de recurs, recurentul a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că „actul numit notificare adresat judecătorului” ar reprezenta un abuz și o încălcare flagrantă a legii, ceea ce, iarăși, nu reprezintă o nemotivare a hotărârii pronunțate, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6, raportat la art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

3.2.3. În ceea ce privește criticile structurate/subsumate motivului prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de recurs a constatat că sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Acest motiv de recurs a fost indicat de recurent ca incluzând susținerile indicate generic la pct. 1 - 12 din cererea de recurs.

În esență, referitor la acest motiv de recurs, recurentul a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile de drept material, reținând că actele administrative atacate sunt legale și temeinice.

Astfel, recurentul a susținut că Consiliul de disciplină de pe lângă CEJ Bacău nu a fost constituit legal, hotărârea adoptată fiind lovită de nulitate, din moment ce Consiliul a fost confirmat la 12 octombrie 2012, iar președintele și vicepreședintele Consiliului au fost aleși în 9 noiembrie 2012, ceea ce face ca sesizarea acestuia să fie nelegală.

În ceea ce privește constituirea Consiliului, instanța de recurs reține că acesta a fost constituit conform prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, Consiliul fiind format din 3 membri aleși de adunarea generală a CEJ Bacău, aspect necontestat.

Confirmarea Consiliului și alegerea președintelui și vicepreședintelui sunt operațiuni prevăzute în Regulamentul aprobat prin Ordinul MJ nr. 210/2001, în mod suplimentar față de dispozițiile legale citate mai sus, care nu sunt în măsură să atragă nulitatea/să afecteze legalitatea constituirii Consiliului de disciplină.

În ceea ce privește sesizarea Consiliului de disciplină, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a ignorat faptul că Judecătoria Onești care a sesizat Colegiul Director al CEJ Bacău nu a solicitat sancționarea disciplinară, iar Consiliul nu a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu.

Dispozițiile legale incidente în cauză sunt art. 48 din Legea nr. 188/2000 și art. 61 din Regulamentul aprobat prin Ordinul MJ nr. 210/2001, al căror conținut este următorul:

„Art. 48 alin. (1) Acțiunea disciplinară se exercită de ministrul justiției sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătorești și se judecă de Consiliul de disciplină al acesteia, format din 3 membri aleși de adunarea generală a Camerei executorilor judecătorești, pe o perioadă de 3 ani. (2) Pentru suspendarea din funcție sau excluderea din profesie este obligatorie cercetarea prealabilă, care se efectuează de inspectori generali din cadrul direcției de specialitate din Ministerul Justiției sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătorești. (3) Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptățit să ia cunoștință de conținutul dosarului și să-și formuleze apărarea. (4) Consiliul de disciplină al Camerei executorilor judecătorești citează părțile și pronunță o hotărâre motivată care se comunică acestora. (5) Împotriva hotărârii Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătorești părțile pot face contestație, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, care judecă în complet de 5 membri. Hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă și poate fi atacată cu contestație la curtea de apel”.

„Art. 61 alin. (1): „Acțiunea disciplinară se judecă de Consiliul de disciplină ales de adunarea generală a Camerei executorilor judecătorești pentru o perioadă de 3 ani, care este format din 3 membri. (11) Adunarea generală a fiecărei camere va alege pe durata mandatului membrilor Consiliului de disciplină un număr de 3 supleanți. (2) După confirmarea de către colegiul director al Camerei Consiliul de disciplină își desemnează președintele și vicepreședintele. (3) Consiliul de disciplină își desfășoară activitatea în mod independent și nu se subordonează colegiului director al Camerei. (4) Pentru situații excepționale în care Consiliul de disciplină nu poate fi constituit președintele Comisiei de disciplină va asigura legala constituire a acestuia prin delegarea unui număr corespunzător de membri ai comisiei din cadrul membrilor supleanți”.

Din interpretarea prevederilor legale citate mai sus, rezultă că acțiunea disciplinară poate fi exercitată și din oficiu, de ministrul Justiției sau de Colegiul director al CEJ, întocmirea unui document/înscris solemn nefiind cerută de lege ca o condiție de validitate a sesizării din oficiu/declanșării procedurii disciplinare.

În ceea ce privește critica referitoare la nulitatea procedurii disciplinare, ca urmare a respingerii ca inadmisibilă a cererii de recuzare de către Consiliul de disciplină, instanța de recurs constată că este neîntemeiată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 66 din Regulamentul aprobat prin Ordinul MJ nr. 210/2001: „Consiliul de disciplină are competența de a judeca orice executor judecătoresc din cadrul Camerei respective …”, fără să se facă referire la posibilitatea recuzării acestuia/membrilor acestuia.

Instanța de fond a reținut în mod legal că nici Legea nr. 188/2001 nu reglementează o astfel de posibilitate, iar referirea la completarea prevederilor acestei legi cu dispozițiile Codului de procedură civilă, are în vedere procedura execuțională, procedura cercetării disciplinare fiind reglementată prin Regulamentul aprobat prin Ordinul MJ nr. 210/2001, care nu se referă la/nu reglementează posibilitatea recuzării membrilor Consiliului de disciplină.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare, prin respingerea cererii de probe, instanța de fond a reținut în mod corect că recurentul-reclamant, la termenul din 8 februarie 2013 a precizat că va formula cerere de probe după ce Colegiul director își va prezenta probatoriul, ceea ce nu poate fi asimilat cu o încălcare a dreptului la apărare.

În ceea ce privește criticile referitoare la interpretarea greșită a situației de fapt și a prevederilor legale incidente în cauză, instanța de recurs reține că sunt neîntemeiate.

Astfel, așa cum a sesizat Judecătoria Onești și cum au reținut organele jurisdicționale și instanța de fond, în cauză, sunt necontestate următoarele fapte:

Prin Încheierea de ședință din data de 13 martie 2012 dată în Dosarul nr. y/270/2012 al Judecătoriei Onești, județul Bacău, executorul judecătoresc A., a fost sancționat cu 500 RON amendă în condițiile art. 1081 pct. 2 lit. b) C. proc. civ. - 1865 pentru că nu a depus dosarul de executare și a cauzat amânarea judecării cauzei.

La data de 30 martie 2012, recurentul-reclamant s-a prezentat la sediul Judecătoriei Onești și, pentru că grefierul șef și vicepreședintele judecătoriei s-au opus, a afișat pe ușa instanței o notificare cu următorul conținut:

„Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Bacău - Biroul Executorului Judecătoresc A.

Către - Judecător B. Judecătoria Onești. Noi, A., Executor Judecătoresc, în circumscripția Judecătoriei Moinești, cu sediul în Municipiul Moinești, județul Bacău în baza art. 7 lit. b) din Legea nr. 88/2000, va comunicăm prezenta

NOTIFICARE - Prin care va punem în vedere, ca în termen de o zi de la primirea prezentei, să ne achitați suma de 4.000 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin aplicarea unor amenzi legale în Dosarele nr. x1, x2, x3, x4, x5, x6, x7, y/270/2012, în valoare de late 500 RON fiecare. Conform art. I, pct. 4, Legea nr. 24/2012, dvs. ați săvârșit abaterea disciplinară numită rea-credință prin încălcarea normelor de drept procesual și în acest mod mi-ați cauzat un prejudiciu. Legea nr. 24/2012 nu prevede că acest prejudiciu poate fi creat numai pârâților ci oricăror persoane.

În cazul în care nu vă veți conforma celor notificate vom fi nevoiți să va acționam în judecată în vederea recuperării sumei, urmând să suportați toate cheltuielile de judecată și de executare (în lumina dispozițiilor aceleiași Legi nr. 24/2312). Prezenta notificare s-a încheiat în 3 exemplare. Executor Judecătoresc - A.”.

Or, potrivit prevederilor art. 1085 C. proc. civ. - 1865, recurentul-reclamant avea posibilitatea legală să facă cerere de reexaminare și să se revină asupra amenzii aplicate, în timp ce acesta a adoptat o conduită contrară dispozițiilor legale și atribuțiilor sale de executor judecătoresc procedând în modalitatea prezentată mai sus, care constituie o abatere de la Statutul UNEJR și de la Codul deontologiei profesionale.

Astfel fiind, instanța de fond a interpretat și aplicat în mod judicios prevederile art. 47 lit. c) din Legea nr. 188/2000, în coroborare cu prevederile art. 54 și 56 din Statutul UNEJR și art. 25 din Codul deontologiei profesionale, reținând că actele administrative atacate sunt legale și temeinice.

În concluzie, recursul formulat este nefondat, fiind respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de BEJ - A. împotriva Sentinței nr. 13 din 23 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM