ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1294/2017

Decizia nr. 1294/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererile conexe înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrative și fiscal, reclamantul A. (în Dosar nr. x/32/2014) a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești Bacău și Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, anularea Hotărârii nr. 1 din 17 ianuarie 2014 (Dosar nr. y/CD/2013), emisă de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești Bacău, și Hotărârea nr. 4 din 4 aprilie 2014 (Dosar nr. z/CD//2014) a Comisiei Superioare de Disciplină, iar reclamantul Ministerul Justiției a cerut anularea Hotărârii nr. 4 din 4 aprilie 2014 (în Dosarul nr. x1/32/2014).

Totodată, a respins cererea de intervenție accesorie formulată de SC B. SA în interesul Ministerului Justiției.

1.2. Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrative și fiscal, prin Sentința nr. 23 din 27 februarie 2015, a respins acțiunea principală și cea conexă formulate de reclamanți, ca nefondate.

Totodată, a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta SC B. SA, în interesul Ministerului Justiției, ca nefondată.

2.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru, prin Încheierea de ședință din 16 februarie 2017, a admis în principiu recursul formulat și, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fixat termen de judecată în ședința din data de 30 martie 2017, dispunând citarea părților.

3.1. Recursul este nefondat, fiind respins potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare.

3.2. Așa cum s-a menționat la pct. 1.2. al prezentei decizii, instanța de fond, prin sentința pronunțată, a respins acțiunea formulată de recurentul-reclamant în Dosarul nr. x/32/2014.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut, în esență, că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, iar criticile sunt nefondate.

3.3. În recursul formulat, recurentul-reclamant a indicat generic prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ., republicat și a susținut, în esență, următoarele critici:

1 - Curtea de apel a respins excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Justiției ca urmare a interpretării eronate a dispozițiilor legale;

2 - În legătură cu legala constituire a Consiliului de disciplină, instanța de fond a interpretat textele legale într-o manieră proprie și greșită;

3 - Instanța de fond a respins greșit excepția prescripției răspunderii disciplinare;

4 - În mod greșit instanța de fond nu a reținut nulitatea Hotărârii nr. 1/2014 și a Hotărârii nr. 4/2014, competența Consiliului de disciplină nefiind legală;

5 - În mod greșit instanța de fond nu a reținut nulitatea acțiunii disciplinare, sesizarea fiind nelegală;

6 - Acțiunea disciplinară este nelegală și pentru că organele de disciplină au efectuat un control de legalitate a actelor de executare silită;

7 - Ministerul Justiției, prin acțiunea formulată, îngrădește drepturile creditorului;

8 - Instanța de fond a ignorat că dreptul la apărare i-a fost încălcat de Consiliul de disciplină, cât și de Consiliul superior de disciplină;

9 - Hotărârea Consiliului superior de disciplină este nelegală, de la dosar lipsind plângerea SC C. SRL;

10 - Cele două hotărâri sunt nule pentru că sunt nemotivate;

11 - Fapta pentru care a fost trimis în fața Comisiei de disciplină nu poate fi încadrată în prevederile art. 47 lit. e);

12 - Hotărârea/sentința instanței de fond este nulă deoarece la termenul din data de 10 octombrie 2014 a permis unui avocat stagiar să pună concluzii, precum și pentru că este nemotivată.

În concluzie, recurentul-reclamant a cerut admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate și admiterea acțiunii împotriva celor două acte administrative.

3.4. Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești a depus Concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului formulat în cauză.

3.5. Din actele cauzei rezultă că prin Hotărârea nr. 1 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosar nr. y/CD/2013, a fost admisă acțiunea disciplinară formulată de Ministerul Justiției împotriva recurentului reclamant-executorul judecătoresc A.

În temeiul art. 47 lit. e), raportat la art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000, modificată și completată, i s-a aplicat executorului judecătoresc sancțiunea disciplinară constând în amendă în cuantum de 3.000 RON, pentru săvârșirea abaterii disciplinare - neglijenta în efectuarea lucrărilor, reținându-se că, la Ministerul Justiției, petiționara SC C. SRL a formulat plângere prin care a sesizat faptul ca în Dosarul nr. x2/2011, executarea silita s-a efectuat prin încălcarea gravă a normelor privind executarea silită, stabilirea unui onorariu de executare silita nelegal și refuzul executorului de a soluționa amiabil litigiul.

În urma verificărilor efectuate, a rezultat că onorariul de 5.200 RON stabilit și încasat pentru executarea obligației debitoarei de reîncadrare a creditorului în funcția arătată anterior concedierii, este nelegal și constituie un prejudiciu adus SC C. SRL.

Împotriva Hotărârii nr. 1/2014 au formulat contestații Ministerul Justiției și recurentul din prezenta cauză, care au fost respinse prin Hotărârea nr. 4/2014 a Comisiei Superioare de Disciplină a UNEJ România, reținându-se că răspunderea disciplinară și sancțiunea aplicată potrivit art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000, sunt legale și temeinice.

3.6. Referitor la criticile formulate de recurentul-reclamant

1 - În opinia instanței de recurs, critica de la acest punct este neîntemeiată, din moment ce acțiunea conexă - Dosarul nr. x1/32/2014 a fost formulată de Ministerul Justiției, prin organul de conducere și reprezentare, ministrul Justiției, care, potrivit art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, republicată, este titularul acțiunii disciplinare și, astfel, subiect al raportului juridic dedus judecății.

2 - Referitor la această critică, instanța de recurs a constatat că este neîntemeiată, recurentul-reclamant inducând în discuție confuzia între data când Adresa nr. 71293/550/E/2012 din 27 martie 2013 la Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Bacău și acțiunea disciplinară exercitată de ministrul Justiției, care a fost înregistrată ulterior la data de 10 septembrie 2013 la Consiliul de disciplină.

3 - Astfel fiind, rezultă că susținerea potrivit căreia, la data înregistrării acțiunii disciplinare, președintele Consiliului de disciplină nu era desemnat, este lipsită de temei faptic și legal.

4 - Criticile privind nulitatea Hotărârii nr. 1 și a Hotărârii nr. 4 ca urmare a constituirii nelegale a Comisiei de disciplină sunt, potrivit opiniei instanței de recurs, neîntemeiate.

Astfel, la data de 12 noiembrie 2013, dosarul a rămas în pronunțare, Consiliul fiind alcătuit din executorii D., E. și F.

La data de 16 ianuarie 2014 Camera executorilor judecătorești a solicitat UNEJR, prin Adresa nr. 3 din 16 ianuarie 2014 să dispună delegarea unuia din membrii supleanți pentru a face parte din Consiliu, întrucât a intervenit decesul unuia din membri, fiind desemnat executorul D. în această calitate, iar la data de 17 ianuarie 2014 au fost reluate dezbaterile de fond, executorul cercetat fiind prezent, președintele completului a expus acțiunea disciplinară și a acordat cuvântul pe fond, astfel cum rezultă din preambulul Hotărârii nr. 1 din 17 ianuarie 2014.

5 - Criticile privind nulitatea acțiunii disciplinare și Hotărârile nr. 1 și nr. 4, ca urmare a lipsei plângerii SC B. SA, sunt neîntemeiate în opinia instanței de recurs.

Din actele cauzei rezultă că acțiunea disciplinară a fost exercitată de către ministrul Justiției, în urma petiției înregistrată la Ministerul Justiției cu nr. 71293/550/E/2012 de către SC C. SRL Bacău împotriva executorului judecătoresc, recurent în prezenta cauză.

Într-adevăr, potrivit art. 100 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, actele executorilor judecătorești sunt supuse controlului instanțelor judecătorești potrivit art. 57 alin. (1) și art. 58 din lege, dar potrivit art. 101 alin. (3) din Regulament, în cazul constatării de abateri disciplinare, ministrul Justiției, prin intermediul inspectorilor de specialitate, va efectua cercetarea prealabilă, promovând acțiunea disciplinară, cercetare care, în mod evident, va cuprinde întreaga activitate a executorului, vizată de abaterea/abaterile disciplinare imputate.

7 - Criticile formulate la acest punct al cererii de recurs sunt neîntemeiate, în opinia instanței de recurs, acestea constând din susțineri potrivit cărora acțiunea Ministerului Justiției (acțiunea care a făcut obiectul Dosarului nr. x1/32/2014) ar îngrădi drepturile creditorului, susțineri care sunt străine de raportul juridic/de actele administrative deduse judecății în prezenta cauză.

8 - Criticile referitoare la nulitatea celor două hotărâri, ca urmare a încălcării dreptului la apărare de către Consiliul de disciplină și de Consiliul Superior de Disciplină, sunt în opinia instanței de recurs, neîntemeiate, din moment ce probatoriul, pretins respins în fața celor două structuri administrative, putea fi solicitat în fața instanței de fond, lucru pe care, de altfel, recurentul-reclamant l-a și făcut.

9 - Criticile aferente acestui punct al cererii de recurs sunt, în opinia instanței de recurs, neîntemeiate, din moment ce în Cererea de acțiune disciplinară din data de 25 martie 2013, se menționează în mod expres că SC C. SRL a formulat o plângere împotriva executorului judecătoresc, recurent în prezenta cauză.

Oricum, potrivit prevederilor art. 68 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 și art. 48 alin. (1) din lege, ministrul Justiției se poate și autosesiza în vederea exercitării acțiunii disciplinare, astfel încât criticile recurentului nu afectează legalitatea actelor administrative atacate și nici a acțiunii disciplinare.

10 - Criticile aferente acestui punct al cererii de recurs, referitoare la faptul că cele două hotărâri sunt nemotivate, sunt, în opinia instanței de recurs, neîntemeiate, așa cum a reținut, de altfel, și instanța de fond.

Astfel, din analiza conținutului Hotărârii nr. 1, cât și a conținutului Hotărârii nr. 4, rezultă că acestea, atât în fapt cât și în drept, au fost motivate în mod corespunzător obiectului, faptelor, susținerilor și dispozițiilor legale incidente în cauză, soluțiile adoptate fiind argumentate ca atare.

11 - Criticile de la acest punct al cererii de recurs sunt, în opinia instanței de recurs, neîntemeiate, instanța de fond argumentând în mod exhaustiv motivele pentru care faptele recurentului sunt acte de neglijență în efectuarea lucrărilor, potrivit prevederilor art. 47 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000, așa cum au reținut Comisia de disciplină și Comisia superioară de disciplină.

12 - Criticile susținute la acest punct al cererii de recurs sunt, în opinia instanței de recurs, neîntemeiate.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 51/1995, republicată, avocatul stagiar poate pune concluzii doar la judecătorii, dar nerespectarea acestei reglementări atrage, potrivit art. 86 alin. (1) din lege, răspunderea disciplinară a avocatului, iar nu nulitatea hotărârii judecătorești.

Recurentul-reclamant a mai susținut că hotărârea nu ar fi motivată, fără însă să argumenteze, iar faptul că judecătorul fondului s-a raportat în considerentele soluției și la Decizia nr. 523/2014 a Curții Constituționale și la Sentința nr. 13/2014 din Dosarul nr. x3/32/2013 al Curții de Apel Bacău nu poate fi apreciat ca o nemotivare a Sentinței nr. 23/2015, recurată în prezenta cauză.

În concluzie, recursul formulat în prezenta cauză este nefondat, motivele de recurs invocate fiind neîntemeiate, potrivit considerentelor prezentate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 23 din 27 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.

Procesat de GGC - LM