ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2315/2016

Decizia nr. 2315/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 136 din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, contestația împotriva Hotărârii nr. 7 din data de 6 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/CSD/2014 de C.S.D. a U.N.E.J., formulată de reclamantul M.J., în contradictoriu cu pârâtul Executor Judecătoresc A.

Împotriva Sentinței civile nr. 136 din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul M.J., criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată.

Au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitându-se admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii disciplinare așa cum a fost formulată.

Recurentul a arătat că în mod greșit instanța a recalificat calea de atac formulată din recurs în contestație, întrucât modificarea căii de atac a avut loc prin efectul Legii nr. 76/2012, care a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, ulterior demarării acțiunii disciplinare împotriva intimatului, care s-a declanșat în anul 2012, motiv pentru care se susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., republicat.

De asemenea, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond, arătând că nu există identitate cu privire la părți, având în vedere faptul că sesizările din dosarele nr. 5 și nr. 6 au fost formulate de persoane diferite, astfel încât nu sunt întrunite condițiile pentru a se constata autoritatea de lucru judecat.

Prin întâmpinare, pârâtul Executor Judecătoresc A. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a M.J., excepția lipsei de interes, precum și excepția nulității acțiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii din camera de consiliu de la 21 octombrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din data de 17 februarie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte apreciază drept întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., pentru considerentele următoare.

Curtea de Apel Bacău a fost învestită la data de 25 iunie 2014 cu soluționarea recursului declarat de M.J. împotriva Hotărârii nr. 7/2014 a Comisiei Superioare de Disciplină a U.N.E.J. prin care a fost respinsă contestația ministerului menționat împotriva Hotărârii nr. 2/2013, pronunțată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul disciplinar nr. x/CD/2012. Recursul a fost exercitat în baza prevederilor art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 (forma anterioară intrării în vigoare a Noului C. proc. civ.) conform cărora hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă și poate fi atacată cu recurs la curtea de apel.

Prin Încheierea de ședință din 9 octombrie 2014, Curtea de Apel Bacău a recalificat recursul declarat de M.J., ca fiind contestație, în considerarea prevederilor art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, forma în vigoare la data pronunțării Hotărârii nr. 7/2014 a Comisiei Superioare de Disciplină a U.N.E.J., potrivit cărora hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă și poate fi atacată cu contestație la Curtea de Apel. Urmare acestei recalificări, cauza a fost soluționată într-un complet compus dintr-un judecător.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a procedat în mod eronat la recalificarea recursului declarat de M.J. în sensul arătat mai sus, în condițiile în care dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 stipulează că dispozițiile Noul C. proc. civ. se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare - 15 februarie 2013, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, procesele începute înainte de data intrării în vigoare a Noului C. proc. civ. rămân supuse legii vechi.

Or, în opinia Înaltei Curți, în speța dedusă judecății procesul a început la data de 10 iulie 2012, prin formularea acțiunii disciplinare împotriva intimatului executor judecătoresc A.. Aceasta dat fiind că, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 48 alin. (1), 3 și 4 din Legea nr. 188/2000 și ale art. 61 și urm. din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 210/2001, procedura de judecată a acțiunii disciplinare este o procedură jurisdicțională - acțiunea disciplinară este judecată de Consiliul de disciplină, organism ce își desfășoară activitatea în mod independent; executorul judecătoresc împotriva căruia a fost promovată acțiunea disciplinară are dreptul să cunoască toate actele dosarului, să solicite probe în apărare și să fie asistat de un avocat; părțile sunt citate și ascultate; sunt administrate probele necesare rezolvării pricinii.

Ca urmare, Înalta Curte constată că prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile legii vechi, respectiv cele ale art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 (în forma în vigoare la data sesizării Consiliului de disciplină, dată anterioară intrării în vigoare a Noului C. proc. civ.), potrivit cărora calea de atac împotriva hotărârii C.S.D. a U.N.E.J. este recursul. Aceasta înseamnă că instanța de fond nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, atâta timp cât art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 prevede că recursurile se judecă în complet format din trei judecători.

Față de considerentele mai sus expuse și văzând prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 497 Noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe, în vederea rejudecării într-un complet compus potrivit dispozițiilor legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul M.J. împotriva Sentinței civile nr. 136 din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2016.

Procesat de GGC - N