ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2461/2015

Decizia nr. 2461/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin Sentința civilă nr. 3572 din 23 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de obiect în privința cererii de anulare a Actului administrativ nr. 404 din 9 ianuarie 2013, emis de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă și a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Electorală Permanentă, Partidul România Mare și intervenientul B.

Totodată, a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la validarea mandatului de europarlamentar al reclamantului și suspendarea executării Actului administrativ nr. 404 din 9 ianuarie 2013, emis de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, ca rămase fără obiect și a anulat Adresele nr. 163 din 14 decembrie 2012, nr. 2 ianuarie 2013 emise de pârâta P.R.M. și decizia Biroului Permanent al pârâtei P.R.M. referitoare la retragerea sprijinului politic pentru reclamant în privința eligibilității pentru funcția de europarlamentar, Decizie din 5 noiembrie 2012.

A anulat Actul administrativ nr. 404 din 9 ianuarie 2013, emis de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă și a constatat că reclamantul era membru al pârâtei PRM la momentul vacantării postului de europarlamentar deținut de C.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 12 iunie 2009, a fost publicat în M. Of. al României nr. 402 la pag. 26 - 30, procesul-verbal privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European din 7 iunie 2009.

Conform listei de supleanți din acest proces-verbal, reclamantul se afla pe locul al treilea pentru mandatele atribuite Partidului România Mare.

Ca urmare a demisiei domnului europarlamentar C., locul de parlamentar european al acestuia a devenit vacant.

Partidul România Mare a comunicat Autorității Electorale Permanente, prin Adresele nr. 163 din 14 decembrie 2012 și nr. 2 ianuarie 2013, faptul că reclamantul A. și-a pierdut calitatea de membru al Partidului România Mare, locul rămas vacant în Parlamentul European, ca urmare a încetării mandatului domnului C., urmând să revină următorului în lista supleanților Partidului România Mare, confirmat ca membru al acestuia, și anume domnului D. - aflat pe al patrulea loc în lista supleanților.

Autoritatea Electorală Permanentă a solicitat PRM, prin Adresa nr. 17145 din 21 decembrie 2012 să precizeze sintagma „retragerea sprijinului politic”, iar acesta a răspuns prin Adresa nr. 128 din 4 ianuarie 2013 că prin această exprimare dorește să se înțeleagă faptul că respectivele persoane au pierdut calitatea de membru al Partidului România Mare. De asemenea, în aceea adresă se precizează în mod expres faptul că „Partidul România Mare își menține decizia ca primul loc disponibil de pe lista pentru un mandat la Parlamentul European să fie atribuit ocupantului locului 7, respectiv dl. D.”

În conformitate cu atribuțiile prev. de art. 9 alin. (7) din Legea nr. 33/2007, Autoritatea Electorală Permanentă a înștiințat Parlamentul European la data de 9 ianuarie 2013 prin adresa nr. parata 404 de faptul că locul de parlamentar european rămas vacant ca urmare a încetării mandatului dl. C. revine domnului D., aflat pe locul al patrulea în lista supleanților Partidului România Mare. Mandatul d-lui D. a fost validat de către Parlamentul European, în ședința din 4 februarie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (3) din Regulamentul său de procedură.

În datele de 27 decembrie 2012 și 8 ianuarie 2013, reclamantul a sesizat Autoritatea Electorală Permanentă cu Adresele nr. 17974/2012 și 346/2013, solicitând revocarea actului administrativ de validare a domnului D., având în vedere faptul că reclamantul era pe locul al treilea în lista supleanților și deținea calitatea de membru al Partidului România Mare.

În dovedire a anexat acestor sesizări carnetul de membru al Partidului România Mare vizat la zi, copii după documentele interne ale Partidului România Mare, de unde rezultă ca face parte din Biroul Permanent al Partidului și ocupă funcția de secretar executiv al acestei formațiuni politice, copii după documente ce atestă faptul că a reprezentat Partidul România Mare în Biroul Electoral Central pentru alegerile parlamentare din 2012 chiar la data de 14 decembrie 2012, când a fost trimisă adresa către Autoritatea Electorală Permanentă prin care se pretinde ca ar fi fost exclus din partid.

Prin Adresa nr. 346 din 8 ianuarie 2013, Autoritatea Electorală Permanentă a răspuns petițiilor reclamantului, în sensul că, la emiterea actului administrativ contestat, s-a luat în considerare adresa Partidului România Mare, care a confirmat calitatea de membru al Partidului România Mare doar a domnului B.

Prin Decizia (adresa) nr. 404 din 9 ianuarie 2013, pârâta Autoritatea Electorală Permanentă a comunicat Secretarului General al Parlamentului European că locul de parlamentar european devenit vacant ca urmare a încetării mandatului domnului C. va reveni domnului D., aflat pe locul al patrulea în lista supleanților.

Prin Adresa nr. 2 din ianuarie 2013 emisă de pârâtul Partidul România Mare (înregistrată la Autoritatea Electorală Permanentă sub nr. 128 din 4 ianuarie 2013), se arată că referitor la adresa nr. 17145 din 21 decembrie 2012, prin sintagma „se retrage sprijinul politic pentru ocupanții locurilor 2 - 6 de pe lista PRM, respectiv C., E., F., G. și A.” se înțelege că persoanele amintite și-au pierdut calitatea de membru al PRM.

Prin Adresa nr. 163 din 14 decembrie 2012 emisă de pârâtul Partidul România Mare (înregistrată la Autoritatea Electorală Permanentă sub nr. 17145 din 14 decembrie 2012) se arată că prin decizia Biroului Permanent al PRM din 5 noiembrie 2012 referitor la îndeplinirea sarcinilor de partid și promovarea imaginii partidului pe plan intern și european, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 33 din 2007 privind desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, se retrage sprijinul politic pentru ocupanții locurilor 2 - 6 de pe lista PRM; totodată, s-a hotărât ca primul loc disponibil de pe lista PRM pentru un mandat la Parlamentul European să fie locul 7 de pe listă, poziție ocupată de domnul D.

Prin decizia (proces-verbal) nr. 91 din 5 noiembrie 2012 emisă de Biroul Permanent al Partidul România Mare, s-a stabilit, la punctul 2, luarea de măsuri organizatorice privind excluderea din PRM pentru neloialitate față de partid, inactivitate politică și neachitarea cotizației lunare, a mai multor persoane, printre care și reclamantul. În cuprinsul acestui proces-verbal, se arată că ordinea de zi a fost aprobată în unanimitate de cei prezenți, fiind anexat și un tabel de semnături al membrilor Biroului Permanent.

Prin art. 24 alin. (1) din Statutul PRM, se arată că „calitatea de membru al PRM se pierde prin demisie, scoatere din evidență și excludere din partid”.

Art. 32 alin. (7) din Statut prevede că hotărârea de aplicare a sancțiunii (excludere din partid sau retragerea sprijinului politic) poate fi contestată la forul de partid ierarhic superior, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia. Alineatul 8 prevede că persoanele care se consideră nedreptățite de hotărârea de soluționare a contestației se pot adresa forurilor superioare, inclusiv Biroul Permanent, Comitetului Director, Consiliului Național sau Congresului PRM. Art. 35 mai arată că ridicarea sancțiunii se efectuează la cererea membrilor de partid sancționați, de către forurile de conducere care au hotărât aplicarea acesteia, după un an de la adoptarea hotărârii de sancționare; hotărârea de respingere a ridicării sancțiunii poate fi contestată, în termen de 30 de zile, la forul ierarhic superior, care se pronunță prin hotărâre definitivă.

Potrivit art. 32 din Statutul PRM este posibilă excluderea unui membru PRM. Dar, excluderea trebuia să fie făcută în urma unei verificări prealabile da către Adunarea Generala a organizației de bază, de către Birourile executive județene, Biroul executiv al Municipiului București sau de Biroul Permanent al partidului. La desfășurarea ședinței de excludere, membrul în cauză trebuie să fie convocat pentru a-și exprima punctul de vedere. În final, decizia de excludere trebuie să îi fie comunicata.

Acesta procedura nu a fost respectată în cazul reclamantului. Nu a fost convocat, nu s-a făcut dovada verificării prealabile excluderii și nici nu i s-a comunicat vreo decizie de excludere.

Mai mult, Președintele Partidului care este și Președintele Biroului Permanent în data de 6 noiembrie 2012 a semnat Adresa nr. 101 din 6 noiembrie 2012, prin care reclamantul a fost delegat de către Partidul România Mare în Biroul Electoral Central pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului României din 9 decembrie 2012.

Or, dacă într-adevăr, ar fi fost exclus din partid nu ar mai fi fost delegat în Biroul Electoral Central pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului României din 9 decembrie 2012.

Recursul

Împotriva Sentinței civile nr. 3572 din 23 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtul Partidul România Mare și intervenientul B., invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenții au arătat că acțiunea este inadmisibilă, deoarece prin atacarea în fața instanței de judecată a unor acte emise de partidul politic, acte ce pot fi supuse numai jurisdicției interne a partidului politic conform legii de organizare și funcționare a partidelor politice, lege considerată constituțională sub acest aspect, reclamantul folosește un mijloc procedural care nu îi este permis sau deschis de lege.

De asemenea, recurenții au susținut că din numeroasele petiții adresate Autorități Electorale Centrale rezultă că reclamantul avea cunoștință de faptul că a fost emisă o decizie de excludere a sa din partid, dar nu a înțeles să o conteste potrivit prevederilor statutare.

Astfel, acțiunea în anulare introdusă în fața instanței de contencios administrativ este prematură, raportat la data la care a luat cunoștință de decizia de excludere și inadmisibilă având în vedere că nu sunt îndeplinite prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Mai mult decât atât, acțiunea în anularea deciziei de excludere este inadmisibilă, întrucât Statutul și Legea nr. 14/2003 prevăd că decizia pronunțată de către forurile superioare ale partidelor ca urmare a contestației împotriva deciziei de excludere este definitivă.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului cu motivarea că în raport de dispozițiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 și art. 582 C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca tardiv formulat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Conform art. 69 alin. (1) din Legea nr. 33/2007, judecarea de către instanțe a întâmpinărilor, a contestațiilor sau a oricăror altor cereri privind procesul electoral se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea obligatorie a procurorului.

Art. 582 C. proc. civ., prevede că ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

În speță, cauza a fost soluționată cu citarea părților, sentința recurată fiind pronunțată la data de 23 decembrie 2014, iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 19 ianuarie 2015, așa cum rezultă din mențiunea efectuată pe cererea de recurs, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile.

Mai mult decât atât, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că sentința atacată a fost comunicată recurenților la data de 8 ianuarie 2015 și că aceștia au declarat recurs la data de 19 ianuarie 2015, tot cu depășirea termenului legal de 5 zile.

Conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Constatând că, în cauză, nu este incident termenul de recurs de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 582 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor legale sancționatorii mai sus invocate și să decidă în sensul respingerii recursului, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Partidul România Mare și B. împotriva Sentinței civile nr. 3572 din 23 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM