ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 670/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 670/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
670/2017
Asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș
la data de 29.10.201;5, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Compania
Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România
SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, la plata despăgubirii
pentru suprafața de teren de 1.520 m.p., având nr. top. 6124/3, înscrisă
în C.F. vechi 2972 Borșa, afectată de expropriere.
Prin sentința nr. 305 din 10 martie 2016, Tribunalul Maramureș,
secția I civilă,
a admis excepția lipsei interesului
actual în promovarea acțiunii, invocată din oficiu.
A respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu
cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale
din România SA, ca fiind lipsită de interes actual.
Prin decizia nr. 2040/A din 4 octombrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția
I civilă,
a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul
A. împotriva sentinței civile nr. 305/2016 pronunțată de Tribunalul
Maramureș.
Prin încheierea, din camera de consiliu de la 6 decembrie 2016, Curtea de
Apel Cluj, secția I civilă,
a respins cererea formulată
de petentul A., privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 2040/A din 4
octombrie 2016, pe care l-a menținut.
Reclamantul A. a declarat recurs
împotriva deciziei
nr. 2040/A din 4 octombrie 2016, precum și împotriva încheierii din camera
de consiliu de la 6 decembrie 2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj,
secția l civilă, în Dosarul nr. x/100/2015.
Recurentul-reclamant a solicitat casarea celor două hotărâri și
trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța competentă, de contencios
administrativ.
Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin.
(5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc.
civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără
a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției
fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține
următoarele:
În
speță, hotărârea atacată cu
recurs, respectiv decizia civilă nr. 2040/A din 4 octombrie 2016 a Curții
de Apel Cluj, a fost pronunțată în soluționarea apelului declarat
de reclamant împotriva sentinței civile nr. 305 din data de 10 martie 2016
a Tribunalului Maramureș, cauza având ca obiect „expropriere”.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive,
hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele
neatacate cu recurs.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunțate
în materie de expropriere, nu sunt supuse recursului.
Dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele
măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și
pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015
prevăd: „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei
legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile
pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a), i) din Legea
nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele
privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de
muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile
privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în
alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre
judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute
de lege.
Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege,
nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea
sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile
art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care
poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute
de lege, dar și ca exercitarea acestora trebuie tăcută în condițiile
legii, cu respectarea acesteia.
Față de natura pretenției dedusă judecății
cauza se circumscrie dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât
decizia atacată cu recurs a fosl pronunțată într-o cauză din
materia exproprierii.
Astfel, reclamantul A. a solicitat, prin acțiunea înregistrată
la data de 29.10.2015, obligarea pârâtei Compania Națională de Autostrăzi
și Drumuri Naționaie din România SA la plata unei despăgubiri pentru
suprafața de teren de 1.520 m.p., având nr. top. 6124/3, înscrisă în C.F.
vechi 2972 Borșa, afectată de expropriere.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale redate rezultă
că decizia nr. 2040/A din 4 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de
Apel Cluj, secția I civilă, este definitivă și nu este supusă
căii de atac a recursului.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 decembrie 2016, pronunțată
în Dosarul nr. 3470/100/2015, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a
soluționat cererea privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 2040/A/2016.
În
ceea ce privește recursul declarat împotriva
acestei încheieri, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 443
alin. (1) C. proc. civ. prevăd: „În cazul în care sunt necesare lămuriri
cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii
ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile
pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească
dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.
În
conformitate cu prevederile art. 446 C. proc.
civ. „încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și
hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași
căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat,
după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor
contradictorii ori completarea”.
În speță, decizia nr. 2040/A din 4 octombrie 2016 pronunțată
de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, este definitivă și
nu este supusă căii de atac a recursului, după cum s-a reținut
în considerentele ce preced.
Ca urmare, în raport de dispozițiile art. 446 C. proc. civ., încheierea
din camera de consiliu de la 6 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de
Apel Cluj, secția I civilă, în Dosarul nr. x/100/2015, prin care a fost
respinsă cererea privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 2040/A
din 4 octombrie 2016, formulată de petentul A., nu este supusă căii
de atac a recursului.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte urmează să
respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei
nr. 2040/A din 4 octombrie 2016 și încheierii din camera de consiliu de la
6 decembrie 2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I
D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva
deciziei nr. 2040/A din 4 octombrie 2016 și încheierii din camera de consiliu
de la 6 decembrie 2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția
I civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu
este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 5 aprilie
2017.