ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2307/2016

Decizia

nr. 2307/2016

Asupra cauzei

de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de

Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin decizia nr. 1008 din 23 iunie

2016, a admis apelul declarat de pârâta Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin

Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj împotriva

sentinței civile nr. 2425/2015 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar

nr. x/107/2015. A schimbat, în parte, sentința atacată numai în ceea

ce privește cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi acordate

reclamantei SC A. SRL, cuantum pe care l-a stabilit la suma de 256.482,41 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins apelul

declarat de reclamantă împotriva aceleiași hotărâri.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, prin lichidator

judiciar B. IPURL, înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data

de 10 august 2016 și înaintat de această instanță, Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 6 octombrie

2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului.

Completul de

filtru C3, la data de 6 octombrie 2016, constatând că raportul

întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus

comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere,

în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La data 18

octombrie 2016, Statul Român, prin C.N.A.I.R. SA (fostă C.N.A.D.N.R. SA,

reorganizată conform art. 1 din O.U.G. nr. 55/2016) prin Direcția

Regională Drumuri și Poduri Cluj, a depus punct de vedere la raport.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin

rezoluția din 7 noiembrie 2016, s-a stabilit termen pentru

soluționarea recursului la data de 23 noiembrie 2016, în temeiul art. 493

alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând

recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea

argumentelor ce succed:

În fapt, prin

cererea introductivă de instanță, SC A. SRL, prin lichidator

judiciar Cabinet Individual de Insolvență C. a solicitat, în

contradictoriu cu Statul Român, prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, și în

temeiul art. 22 din Legea nr. 255/2010 și art. 21-27 din Legea nr. 33/1994,

în principal, obligarea pârâtului la exproprierea întregului imobil

proprietatea reclamantei, situat în localitatea Tărtăria, jud. Alba,

compus din teren în suprafață de 28.200 mp și construcții

cu destinația hală de producție, depozit (hală debitare),

pavilion administrativ, centrală termică, cabină de pază,

platforme betonate, precum și obligarea pârâtului la achitarea către

reclamantă a sumei de 1.396.430 lei reprezentând valoarea de

circulație a imobilului. În subsidiar, în situația în care se va

respinge primul capăt al acțiunii, reclamanta a solicitat obligarea

pârâtului la plata sumei de 1.238.974,08 lei reprezentând contravaloarea

prejudiciului suferit urmare a exproprierii.

Tribunalul

Alba, secția civilă, prin sentința nr. 2425 din 2 decembrie 2015

a admis, acțiunea civilă formulată de reclamantă și a

obligat pe pârât la plata către aceasta a despăgubirilor aferente

suprafeței de 15.708 mp teren expropriat, a halei de producție

expropriate și a construcțiilor afectate de expropriere, în sumă

de 534.040,41 lei. A obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată

în favoarea reclamantei în sumă de 10.819,98 lei.

Curtea de

Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin decizia nr. 1008 din 23 iunie

2016, a admis apelul declarat de pârâta Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin

Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, împotriva

sentinței pronunțate de tribunal, pe care a schimbat-o în parte,

numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor ce urmează a

fi acordate reclamantei SC A. SRL, cuantum pe care l-a stabilit la suma de

256.482,41 lei. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate. A respins apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași

sentințe.

În drept,

potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri

definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs,

precum și cele neatacate cu recurs.

Conform art.

XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 62/2015 „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a

prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse

recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art.

94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

republicată, în cele privind navigația civilă și

activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări

sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor

cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani

în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste

procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de

apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă

instanță sunt supuse numai apelului”.

În raport de

dispozițiile legale menționate, decizia nr. 1008 din 23 iunie 2016 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, atacată în

prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Se mai

rețin în cauză și prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.,

referitoare la legalitatea căii de atac, potrivit cărora

„Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de

atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de

aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

Se

reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C.

proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea

actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele

stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare,

revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția

competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru

subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași

exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate

în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea

procesuală.

Din

dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții

ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de

atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca

atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe

această cale.

Recunoașterea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală constituie o încălcare a principiului

legalității, precum și al principiului constituțional al

egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și

soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege

sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.

126 alin. (2) din Constituția României.

Față

de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil,

urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, prin lichidator

judiciar B. IPURL, împotriva deciziei nr. 1008 din 23 iunie 2016 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2016.