ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2307/2016

Decizia nr. 2307/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin decizia nr. 1008 din 23 iunie 2016, a admis apelul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj împotriva sentinței civile nr. 2425/2015 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr. x/107/2015. A schimbat, în parte, sentința atacată numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi acordate reclamantei SC A. SRL, cuantum pe care l-a stabilit la suma de 256.482,41 lei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași hotărâri. Fără cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. IPURL, înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 10 august 2016 și înaintat de această instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 6 octombrie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, la data de 6 octombrie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La data 18 octombrie 2016, Statul Român, prin C.N.A.I.R. SA (fostă C.N.A.D.N.R. SA, reorganizată conform art. 1 din O.U.G. nr. 55/2016) prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a depus punct de vedere la raport. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 7 noiembrie 2016, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 23 noiembrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed: În fapt, prin cererea introductivă de instanță, SC A. SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, și în temeiul art. 22 din Legea nr. 255/2010 și art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în principal, obligarea pârâtului la exproprierea întregului imobil proprietatea reclamantei, situat în localitatea Tărtăria, jud. Alba, compus din teren în suprafață de 28.200 mp și construcții cu destinația hală de producție, depozit (hală debitare), pavilion administrativ, centrală termică, cabină de pază, platforme betonate, precum și obligarea pârâtului la achitarea către reclamantă a sumei de 1.396.430 lei reprezentând valoarea de circulație a imobilului.

În subsidiar, în situația în care se va respinge primul capăt al acțiunii, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.238.974,08 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit urmare a exproprierii. Tribunalul Alba, secția civilă, prin sentința nr. 2425 din 2 decembrie 2015 a admis, acțiunea civilă formulată de reclamantă și a obligat pe pârât la plata către aceasta a despăgubirilor aferente suprafeței de 15.708 mp teren expropriat, a halei de producție expropriate și a construcțiilor afectate de expropriere, în sumă de 534.040,41 lei. A obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în sumă de 10.819,98 lei.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin decizia nr. 1008 din 23 iunie 2016, a admis apelul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, împotriva sentinței pronunțate de tribunal, pe care a schimbat-o în parte, numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi acordate reclamantei SC A. SRL, cuantum pe care l-a stabilit la suma de 256.482,41 lei. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. A respins apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe. În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

În raport de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 1008 din 23 iunie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului. Se mai rețin în cauză și prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la legalitatea căii de atac, potrivit cărora „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”. Se reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. IPURL, împotriva deciziei nr. 1008 din 23 iunie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2016.