ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 772/2015

Decizia nr. 772/2015 Asupra cererii de revizuire; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Obiectul cererii de revizuire; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19 martie 2014, revizuenta R.R. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 și 322 pct. 2 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimații Poliția Locală sector 1 București, Primăria sectorului 1 București, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L., M.M., N.N., O.O., P.P., revizuirea Deciziei civile nr. 503 din 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel București pronunțate în Dosarul nr. x/3/2010*.

În ce privește primul motiv de revizuire, întemeiat pe dispozițiile pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., revizuenta a susținut că există contrarietate între Decizia civilă nr. 503 din 27 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în Dosarul nr. x/3/2010* și Decizia civilă nr. 2695 din 26 iunie 2012 pronunțată de aceeași instanță. Referitor la motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ., a apreciat că, la pronunțarea deciziei civile atacate cu revizuire, instanța a soluționat cauza în mod arbitrar, dorindu-se a nu se da curs actului de justiție în vederea stabilirii adevărului. Prin Decizia nr. 5144 din 19 iunie 2014, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia instanței de control judiciar; Înalta Curte, sesizată cu soluționarea cererii de revizuire, în raport cu lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității cererii, invocată din oficiu. Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.” Cererea de revizuire formulată de R.R. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc.

civ. Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din același cod, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), termenul se va socoti de la pronunțarea ultimei hotărâri. Având în vedere dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost depășit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la data de 27 ianuarie 2014, iar prezenta cerere de revizuire a fost formulată la data de 19 martie 2014. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de R.R. împotriva Deciziei civile nr. 503 din 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2015.