ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 718/2015

Decizia nr. 718/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Apel Cluj,

reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 5399 din 12 septembrie 2012 emisă de B. Mureș și obligarea pârâtei la emitere unei hotărâri prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 25 decembrie 1944 - 6 martie 1945.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 378 din 6 decembrie 2013, Curtea de Apel Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul A.

cu pârâta B. Mureș, a dispus anularea Hotărârii

nr. 5399 din data de 12 septembrie 2012 emisă de B. Mureș

și a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să îi acorde drepturile prevăzute de lege pentru

pe perioada 25 decembrie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, instanța a de fond a reținut în esență că prin

Hotărârea nr. 5399 din 12 septembrie 2012 B. Mureș a respins cererea formulată de partea reclamantă, ca neîntemeiată, apreciind că nu a făcut dovada cu actele eliberate de organele în drept a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 completată și modificată prin Legea nr. 367/2001.

Din analiza actelor aflate la dosar, instanța de fond a constatat că

mama reclamantului este menționat în tabelul cu refugiații ardeleni primiți de autoritățile din localitatea Szakonyfalu, iar în septembrie 1944, mama reclamantului era însărcinată cu acesta din urmă, reclamantul născându-se pe teritoriul com. Szakonyfalu, pe 25 decembrie 1944.

De asemenea, s-a constatat că prin Decizia nr. 94762 din 25 ianuarie 2012 (fila 36) emisă de B. Bistrița-Năsăud s-a recunoscut calitatea de refugiat în sensul O.G. nr. 105/1999 în favoarea fratelui reclamantului, C., aflat în refugiu împreună cu mama sa.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Mureș, a declarat recurs B. Mureș criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a admis cererea reclamantului, deși din probele administrate în dosar nu rezultă că aceasta ar fi suferit persecuții etnice.

Astfel, recurenta susține că reclamantul ar fi plecat din localitatea Viile Tecii, județul Bistrița - Năsăud, până în localitatea Szakonyfalu din Ungaria, ambele localități aflându-se, pe teritoriul administrativ al Ungariei.

A apreciat recurenta că instanța de fond la pronunțarea sentinței ar fi trebuit să tină cont nu numai de declarațiile martorilor, de actele prezentate și de faptul irelevant că fratele reclamantului ar fi beneficiar al Legii nr. 189/200, ci și de situația istorică reală din perioada respectivă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând cauza

în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

„b

eneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:

(...) c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”

.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Din conținutul textului de lege sus menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice.

Solicitantul acordării drepturilor prevăzute de actele normative sus-menționate trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în acest sens.

În conformitate cu prevederile art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori (alin. (2)).

Înalta Curte constată că, în speță, intimatul-reclamant și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri, respectiv

actul administrativ emis de subprefectul județului Vas, având nr. 11962 din 18 septembrie 1944, purtând titlul „Documentele subprefectului județului Vas”, precum și Decizia nr. 94762 din 25 ianuarie 2012 emisă de B. Bistrița-Năsăud prin care s-a recunoscut calitatea de refugiat în sensul O.G. nr. 105/1999 în favoarea fratelui reclamantului, C., aflat în refugiu împreună cu mama sa.

Or, înscrisurile pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii respectă cerințele prevăzute de lege, sunt concludente și pertinente, neputând fi primite argumentele recurentei în sensul lipsei de relevanță a deciziei prin care s-a stabilit calitatea de refugiat în persoana fratelui, câtă vreme dovada calitate de persoana refugiată se face prin acest act, cât și prin

„Documentele subprefectului județului Vas” care atestă că mama reclamantului este menționată în tabelul cu refugiații ardeleni primiți de autoritățile din localitatea Szakonyfalu în septembrie 1944, reclamantul născându-se pe teritoriul com. Szakonyfalu, pe 25 decembrie 1944.

Prin urmare, fiind evident refugiul intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că în mod just prima instanță a admis acțiunea acestuia, în condițiile în care, încadrându-se în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul-intimat este îndreptățită să beneficieze de compensațiile acordate de acest act normativ.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. Mureș împotriva sentinței nr. 378 din 6 decembrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2015.