ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4068/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4068/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 111 din 5 februarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul R.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj și a anulat hotărârea nr. 33286 din 23 august 2012 a C.J.P. Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii 189/2000, obligând pârâta să emită o hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să îi acorde drepturile prevăzute de lege pentru perioada 15 septembrie 1944 - 20 noiembrie 1944, începând cu data de 01 iunie 2011 și să plătească reclamantului R.I.
suma de 300 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele aspecte: Reclamantul R.I. a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 33286 din data de 23 august 2012 pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, emise de către pârâta C.J.P. Cluj, prin care s-a respins cererea formulată de reclamant, cu cheltuieli de judecată. Prin Hotărârea nr. 33286 din 23 august 2012 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 s-a respins cererea formulată de contestatorul R.I. cu mențiunea că actele sunt insuficiente în dovedirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Conform declarației martorului C.V., audiat la termenul din data de 29 ianuarie 2013, reclamantul s-a refugiat împreună cu familia sa din satul Urca, în satul Tritenii de Jos, fugind din calea armatelor maghiare și germane și a liniei frontului.
Același martor a arătat că întreg satul s-a refugiat de teama persecuțiilor etnice, iar la întoarcere au găsit toate casele devastate. Totodată, martorul a mai arătat că localitatea Urca din județul Cluj se găsea sub administrație maghiară în anul 1944. Pe cale de consecință, s-a constatat că este îndreptățit contestatorul să se bucure de efectele O.G. nr. 105/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000. 2. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a admis cererea reclamantului, deși în cauză a fost audiat un singur martor, informațiile adunate de instanță nefiind suficiente pentru a a acorda drepturile pe perioada respectivă.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, „b eneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: [..] c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate” . Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Din conținutul textului de lege sus menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice. Solicitantul acordării drepturilor prevăzute de actele normative sus-menționate trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în acest sens.
În conformitate cu prevederile art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [(alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [(alin. 2)]. Înalta Curte constată că, în speță, intimatul-reclamant și-a dovedit calitatea de persoană strămutată prin intermediul probei cu înscrisuri, respectiv declarații autentificate ale numiților B.I., C.V., acesta din urmă fiind audiat nemijlocit de către instanță. Or, înscrisurile și declarațiile autentificate ale martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii respectă cerințele prevăzute de lege, sunt concludente și pertinente.
Din coroborarea probelor astfel administrate rezultă cu evidență faptul că reclamantul a fost nevoit, să se refugieze în localitatea Tritenii de Jos din județul Cluj, pentru a evita persecuțiile etnice la care era supusă populația de naționalitate română. Prin urmare, fiind evident refugiul intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că în mod just prima instanță a admis acțiunea acestuia, în condițiile în care, încadrându-se în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul-intimat este îndreptățită să beneficieze de compensațiile acordate de acest act normativ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 111/2013 din 5 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2014.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.