ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 489/2015

Decizia nr. 489/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B., C. și D. Galați solicitând obligarea acestora să îi acorde sprijin pentru construirea unei locuințe proprietate personală pe unul din terenurile aflate în administrarea pârâților.

2.1. Prin sentința nr. 4083 din 02 iunie 2014, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 129 alin. (2) pct. 3 și art. 130 C. proc. civ., pe motiv că atât reclamantul cât și pârâții au domiciliul în Galați.

Pe rolul Tribunalului Galați cauza a fost înregistrată la data de 01 septembrie 2014.

Reclamantul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați, în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul D. Galați, prin reprezentant legal, a arătat, la termenul din 29 octombrie 2014, că este de acord cu această excepție.

2.2. Prin sentința nr. 1859 din 5 noiembrie 2014, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați, invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acesteia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Galați a reținut că reclamantul are domiciliul în Galați, iar chemați în judecată sunt B., C. și D. Galați.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

,,Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.

În cauză, doi dintre pârâți, respectiv B. și C. au sediul în municipiul București, iar reclamantul a optat pentru instanța de la sediul acestora, respectiv Tribunalul București.

Ca urmare, instanța a apreciat că Tribunalului București îi revine competența de soluționare a prezentei cauze, în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Tribunalul a mai reținut că în cauză pârâții B. și C. au invocat excepția calității lor procesuale pasive, însă asupra acesteia nu se poate pronunța decât instanța competentă.

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

După cum bine a reținut

Tribunalul Galați în hotărârea sa de dezînvestire, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

Din modul de reglementare, este cert că în materia contenciosului administrativ, competența teritorială are caracter alternativ, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, aparținând reclamantului.

În consecință, prin aplicarea acestei dispoziții legale, excepția de necompetenței teritoriale nu mai poate fi invocată dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului la momentul introducerii acțiunii.

În speță, reclamantul a procedat la o astfel de alegere, nici pârâții și nici instanța din oficiu, nemaiputând să invoce necompetența teritorială.

Înalta Curte apreciază că, prin introducerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul a făcut alegerea de domiciliu, în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în urma acestei alegeri nefiind posibilă invocarea excepției de necompetență teritorială, cum în mod greșit a procedat Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B., C. și D. Galați, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2015.