ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 320/2015

Decizia nr. 320/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, revizuenta A. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Practician în Insolvență B. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. Ploiești reprezentată de C. Argeș revizuirea sentinței nr. 108 din 21 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2010 și pe cale de consecință, anularea Deciziei de impunere nr. 624 din 06 iulie 2009, întocmită pe baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. 33705 din 06 iulie 2009, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale în sumă de 628.541 lei.

În motivarea cererii, societatea revizuentă a arătat că au fost verificate Contractele de prestări de servicii din 02 octombrie 2006 și din 15 noiembrie 2007, având ca obiect realizarea unor instalații tehnologice, lucrări de construcții la clădirile de acetatoare, îmbuteliere și plămadă, lucrări ce s-au executat la punctul său de lucru din com. Călinești, de către SC D. SRL, SC E. SRL și SC F. SRL.

De asemenea, a susținut că au fost emise facturi fiscale, procese verbale de recepție și de punere în funcțiune înregistrate în contabilitate și prezentate organelor fiscale, cu toate că s-a constatat de către intimată și expert existența fizică a mijloacelor fixe, s-a reținut lipsa dovezilor privind realitatea operațiunilor, datorită faptului că doi dintre parteneri SC D. SRL și SC E. SRL, sunt societăți de tip fantomă care au declarat un sediu fictiv și nu au angajați care să poată executa aparatele de fermentat oțet.

Revizuenta a mai arătat că, după pronunțarea hotărârilor care au soluționat acțiunea, a intrat în posesia unui înscris care îndeplinește condițiile stipulate de legiuitor, respectiv, Decont privind T.V.A. - declarația 300, pentru luna decembrie 2007, care poate genera retractarea hotărârii atacate.

1.2. Prin apărările formulate, intimata a invocat excepția de lucru judecat și excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.

1.3. Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 61 din 6 mai 2014, a respins excepțiile privind puterii de lucru judecat și inadmisibilitatea cererii, invocate de intimată și a admis cererea de revizuire.

Totodată, a schimbat, în parte, sentința nr. 108 din 21 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/46/2010, în sensul anulării în parte a Deciziei nr. 230 din 16 septembrie 2009, Deciziei de impunere nr. 624 din  06 iulie 2009 și Raportului de Inspecție Fiscală nr. 33705 din 06 iulie 2009, în consecință, a înlăturat obligația de plată a revizuentei, pentru suma de 226.510 lei, menținând în rest sentința.

1.4. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepția puterii de lucru judecat invocată prin prisma faptului că, legat de obiectul acțiunii inițiale, au mai fost promovate acțiuni similare, prima instanță a reținut că aspectele invocate în speța de față nu au mai fost analizate în alte cauze, existând argumente similare care se referă în la alți contractanți.

Referitor la excepția inadmisibilității, s-a avut în vedere că dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. se referă la o hotărâre cu caracter definitiv, care a soluționat cauza pe fond de natura celei din cauză. În speță, prin sentința nr. 108 din 21 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2010 a fost respinsă contestația formulată de revizuent prin care solicitase anularea Deciziei nr. 230 din 16 septembrie 2009, Deciziei de impunere nr. 624 din 06 iulie 2009 și Raportul de Inspecție Fiscală nr. 33705 din 06 iulie 2009, prin care au fost stabilite în sarcina sa, obligații fiscale în sumă de 628.541 lei, soluție devenită irevocabilă prin Decizia nr. 5752 din 14 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/1/2012 care formează obiectul cereri de revizuire.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că, în speță, sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar înscrisul nou de care se prevalează revizuenta modifică cele reținute, prin coroborare cu celelalte probe, prin aceea că, în anul 2007, partenerul revizuentei desfășura activitate, livrând bunuri și servicii, colectând T.V.A., virând impozite la bugetul statului, nefiind practic o „firmă fantomă”.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2756 din 13 mai 2011, a reținut, referitor la relațiile comerciale cu SC E. SRL, raportul de expertiză care întărește concluzia autorităților, în sensul că realitatea operațiunilor nu a fost stabilită, din următoarele împrejurări: declararea unui sediu fictiv, nedepunerea situațiilor financiare, raporturilor contabile și declarațiilor de impozite și taxe, începând cu data de 01 ianuarie 2008, nedepunerea declarației informative pentru sem. II 2007, înregistrarea unui obiect principal de activitate (fabricarea unor alte obiecte de îmbrăcăminte și accesorii), care nu au legătură cu obiectul operațiunilor analizate în prezenta cauză.

Din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, rezultă că SC E. SRL avea ca domenii secundare de activitate: producție, comerț intern, servicii, construcții (instalarea mașinilor și echipamentelor industrial, lucrări de construcții a proiectelor utilitare pentru fluide, alte lucrări de instalare pentru construcții, lucrări de tâmplărie și dulgherie, lucrări cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de construcții și echipamentelor sanitare).

Respectivei societăți i se putea imputa doar desfășurarea activităților care nu se aflau în obiectul său de activitate, neavând niciun fel de relevanță, dacă este principal sau secundar.

Din aceeași dovadă emisă de Oficiul Registrului și Comerțului rezultă și sediul societății la momentul desfășurării relațiilor comerciale, însă fără a face verificări, în expertiza contabilă sunt preluate cele reținute de raportul de inspecție fiscală, reținându-se că agentul economic a declarat fictiv sediul societății prin procesul-verbal din data de 12 iunie 2008, ulterior perioadei de raportare, confirmând primirea celor 3 invitații, că în data de 01 ianuarie 2008 nu a mai depus situații financiare, nu mai are angajați (ulterior perioadei de raportare), astfel, culpa revizuentei fiind stabilit în mod generic, avându-se în vedere culpa celorlalte societăți și raportul de expertiză, care a preluat susținerile intimatei.

2.1. Împotriva acestei soluții a formulat recurs G. Pitești, care a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. - 1865 și a susținut, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a reținut cu ușurință faptul că Declarația 300 pentru luna decembrie 2007 a SC E. SRL întrunește cumulativ condițiile cerute la art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - 1865, respectiv condiția ca înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță, cu ocazia judecării fondului, ar fi fost adoptată o altă soluție;

- pretinsul înscris a ajuns în posesia administratorului judiciar prin poștă, fără ca expeditorul să-și indice identitatea pe plic și nici adresa, sediul, etc., ceea ce este suspect;

- pretinsul înscris este contradictoriu în raport cu situația reală a SC E. SRL care a fost înregistrată în scop de T.V.A., așa cum rezultă din documentul scanat depus la dosar;

- oricum, instanța de fond, care a pronunțat sentința nr. 108/F/Cont din 21 mai 2010, a susținut în mod argumentat că facturile emise de SC D. SRL și SC E. SRL nu îndeplineau condițiile pentru a fi considerate legal documente justificative, nu s-a putut proba realitatea operațiunilor, nu a putut fi stabilită proveniența mărfii, nici capacitatea de executare a lucrărilor, neavând forță de muncă angajată;

- SC E. SRL a fost declarată ca fiind inactivă, prin Ordinul nr. 819/2009, iar de la data de 1 ianuarie 2008 nu a mai depus situații financiare.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, respingerea cererii de revizuire și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 108/F/Cont din 21 mai 2010.

2.2. A., prin administrator judiciar a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1.3. al acestor considerente, instanța de fond, pentru a admite cererea de revizuire, a reținut în mod corect prin Sentința nr. 108/F/Cont din 21 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 5752 din 14 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte, a fost respinsă acțiunea formulată de A., fiind menținute actele fiscale prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare de 628.541 lei.

Referitor la înscrisul depus de revizuentă, Declarația 300 - decont T.V.A. pe luna 12 din 2007 întocmită de SC E. SRL, instanța de fond a reținut, în esență, că întrunește condițiile cerute la art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - 1865, acesta fiind apt să modifice concluziile reținute în considerentele sentinței nr. 108, precum și ale Deciziei nr. 2756, probând că acest partener al revizuentei era un contribuabil activ, care desfășura activitate economică, livrând bunuri și servicii, colectând T.V.A. și virând T.V.A. la bugetul statului, fără a fi „o firmă fantomă”, ceea ce justifica cererea de rambursare a T.V.A. formulată de revizuentă, iar nu obligațiile fiscale suplimentare stabilite de organele fiscale.

Referitor la demersurile juridice ale A., după pronunțarea Deciziei nr. 2756, prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinței nr. 108, trebuie menționat că:

- prin Decizia nr. 5752 din 14 iunie 2013 a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă contestația în anulare formulată de revizuenta din cauza de față, împotriva Deciziei nr. 2756 din 13 mai 2011;

- prin sentința nr. 5732 din 12 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 5425 din 24 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta din cauza de față, împotriva sentinței nr. 108;

- prin sentința nr. 195/F/Cont din 14 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, irevocabilă prin Decizia nr. 3412 din 24 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respinsă cererea de revizuire împotriva sentinței nr. 108/F/Cont din 21 mai 2010.

Prin sentința civilă nr. 5732 din 12 octombrie 2012, irevocabilă prin Decizia nr. 5425 din 24 mai 2013, recursul societății comerciale revizuente fiind respins ca nefondat, instanța de fond a reținut caracterul inadmisibil al cererii de revizuire pentru motivul că înscrisurile depuse în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - 1865 nu au fost determinante, în sensul că chiar dacă ar fi fost depuse în fața instanței care a judecat fondul cauzei, nu ar fi schimbat hotărârea.

De menționat că între alte înscrisuri noi, în cauza soluționată prin sentința civilă nr. 5732 din 12 octombrie 2012, au fost depuse și „Declarații 300 - decont T.V.A.” aferente semestrului 2 al anului 2007, sem. 2 al anului 2008 ale SC E. SRL și SC D. SRL, instanțele reținând caracterul nedeterminant al acestora.

În cauza de față, societatea comercială, în susținerea cererii sale de revizuire, a depus însă un înscris nou și anume Declarația 300 - decont T.V.A. pe luna 12 anul 2007, întocmită de SC E. SRL, în privința căreia instanța de fond a reținut fără temei că ar fi fost apt să determine/hotărască o altă soluție, dacă ar fi fost depus în fața instanței care a judecat fondul cauzei.

Or, chiar dacă Declarația 300 - decont T.V.A. pe luna 12 anul 2007, înscrisul nou din cauza de față, ar fi fost depus în fața instanței care a soluționat fondul acțiunii de anulare a actelor fiscale, acesta nu ar fi avut aptitudinea să probeze realitatea operațiunilor economice dintre societatea comercială revizuentă și SC E. SRL, din moment ce este stabilit că nu au existat documente care să probeze transportul elementelor componente a tuturor materialelor pentru confecționarea/ realizarea utilajelor și instalațiilor tehnologice, iar furnizorul de materiale și servicii nu a avut personal angajat pentru executarea lucrărilor.

Astfel fiind, instanța de recurs reține că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, astfel că va admite recursul recurentei și va casa sentința nr. 61/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B. Ploiești prin C. Argeș împotriva sentinței nr. 61 din 6 mai 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința nr. 61 din 6 mai 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea de revizuire a Sentinței nr. 108/F/Cont/2010, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015.