ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1860/2019

Circumstanțele cauzei. Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x din 27 aprilie 2016, contestatorii A. - Fundație Culturală, Drepturile Omului și Protecția Mediului Pitești și SC B. SRL, ambele reprezentate legal de C., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, au solicitat anularea Deciziei nr. 557/R-CONT din data de 24 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/2015, a Titlului de creanță, inclusiv notificarea de deschidere a procedurii de angajare solidare nr. 92962 din 5 aprilie 2016, unde la data de 5 aprilie 2016 ajunsese la 3.088 RON, precum și a altor acte administrative fiscale, respectiv anularea Deciziilor nr. 6/15/234 din 4 ianuarie 2010, nr. 6/15/243 din 4 ianuarie 2010, anexe la Decizia nr. 89452 din 12 aprilie 2010, Decizia de impunere nr. x din 19 aprilie 2010, cât și celelalte somații și acte fiscale, unde până la data de 5 aprilie 2016 se ajunsese cu penalitățile la suma de 3.088 RON. Contestatorii au invocat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 34/2009, arătând că O.U.G. nr. 34/2009 are legătură cu prezenta cauză, întrucât contestatoarea SC B. SRL era suspendată la data apariției ordonanței.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Pitești Prin Decizia nr. 1003/R-CONT din 3 iunie 2016 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate. A respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii A. - Fundație Culturală, Drepturile Omului Și Protecția Mediului Pitești - reprezentată legal prin președinte C. și SC B. SRL - reprezentată legal prin C., împotriva Deciziei nr. 557/R-CONT din 24 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană A Finanțelor Publice Argeș.

Cererea de recurs Împotriva Deciziei nr. 1003/R-CONT din 3 iunie 2016 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs A. - Fundație Culturală, Drepturile Omului și Protecția Mediului Pitești și SC B. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8, prin raportare la art. 503 alin. (2) pct. 2, 3, 4, art. 504 alin. (2) C. proc. civ. În concret, recurentul a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 34/2009, apreciindu-se că hotărârea este netemeinică, nelegală și nefondată. Prin motivele de recurs recurentul critică soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate. Sub acest aspect, recurentul își exprimă nemulțumirea cu privire la emiterea unor acte normative emise de Guvernul României, respectiv O.U.G. nr. 34/2009 referitor la impozitul forfetar și aplicarea acestuia și la societățile comerciale cu răspundere limitată care nu au funcționat de la înființare și până în prezent din cauza lipsei resurselor financiare și din cauza lipsei unor politici economice performante. SC B. SRL Pitești nu a funcționat niciodată, iar cu ocazia apariției O.U.G. nr. 34/2009 această firmă era inactivă pe o perioadă de 2 ani până în 2010, iar instanța de fond nu a ținut cont de art. 7 - "În cazul actului administrativ normativ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând"..., iar recurenta este îndreptățită la contestație având în vedere art. 205 alin. (2) C. proc. fisc. Cu toate că SC B. SRL Pitești este din nou suspendată de la data de 6 noiembrie 2012, conform mențiunilor din Certificatul de înregistrare nr. x din 11 octombrie 2012 și Rezoluția nr. 514799 din 2 noiembrie 2012 din Dosarul nr. x din 2 noiembrie 2012 a Oficiului Registrului Comerțului de le lângă Tribunalul Argeș, unde firma este inactivă și nu a funcționat niciodată de la înființare, AJFP Argeș în mod nejustificat a trimis Somația nr. 3/30/1/2014/216823 și titlul executoriu nr. x cu obligația de plată a sumei de 214 RON reprezentând impozitul pe profit. Recurentul își exprimă nemulțumirea cu privire la Ministerul Finanțelor Publice pentru faptul că nu a luat nicio măsură cu privire la abuzurile unor funcționari de la Direcția Finanțelor Publice Pitești întrucât aceștia trebuiau să comunice imediat cu privire la O.U.G. nr. 34/2009 dacă se menține sau se suspendă SC B. SRL. În continuare a arătat că în anul 1997 a fost înființată o societate comercială cu răspundere nelimitată SC B. SRL, considerând că va primi sprijin de la autoritățile satului în dezvoltarea unei mici afaceri, dar între timp a constatat că nu poate desfășura nicio activitate datorită taxelor și impozitelor. Cu privire la fondul cauzei se arată că, deși societatea B. SRL nu a funcționat niciodată și a beneficiat de scutire referitoare la orice declarație fiscală, începând cu anul 2010, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 34 din 11 aprilie 2009, recurenta are obligația să achite taxe și impozite pentru o activitate pe care nu a desfășurat-o. Întrucât nu a primit niciodată de la Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș o notificare cu privire la prevederile pct. A art. 21 din Ordinul nr. 1221/2009 privind "procedura de aprobare a regimului de declarare derogatoriu" la data de 6 februarie 2014 s-a adresat printr-o cerere DGFP Argeș să i se comunice notificarea prin care începând cu data de 1 iunie 2009 încetează regimul de declarare derogatoriu aprobat pentru perioada 1 februarie 2007 - 31 ianuarie 2010 pentru SC B. SRL. La această cerere a primit Notificarea nr. x din 25 septembrie 2009. Nemulțumit de această situație a formulat o nouă cerere înregistrată sub nr. x din 28 februarie 2014 la DGFP Argeș solicitând comunicarea notificării în care încetează regimul de declarare derogatoriu aprobat pentru perioada 1 februarie 2007 - 31 ianuarie 2010 pentru SC B. SRL și a primit aceeași Notificare nr. x din 25 septembrie 2009. Recurentul consideră că DGFP Argeș din neglijență, abuz în serviciu și rea-credință nu i-a comunicat situația înainte de data de 1 iunie 2009 perioadă în care recurentul era în legalitate, iar această instituție și-a adus aminte de regimul de declarare derogatoriu abia la 25 septembrie 2009 și l-a obligat la plata impozitului forfetar, pe motiv că acest regim este anulat. Precizează că SC B. SRL Pitești nu a desfășurat activitate niciodată și se încadrează în Ordinul nr. 1221 din 12 iunie 2009 al Ministerului Finanțelor Publice Anexa I "Procedura de aprobare a regimului de declarare derogatoriu" lit. A) pct. 3 lit. a) (să nu desfășoare nici un fel de activitate). Față de aceste motive solicită admiterea plângerii, anularea Titlului de creanță, precum și a tuturor actelor administrative fiscale, anularea Deciziilor nr. 6/15/234 din 4 ianuarie 2010, nr. 6/15/243 din 4 ianuarie 2010, anexe la Decizia nr. 89452 din 12 aprilie 2010, inclusiv notificarea de deschidere a procedurii de angajare solidare nr. 92962 din 5 aprilie 2016.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 martie 2019.

Soluția instanței de recurs 6.1. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 34/2009. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele dosarului rezultă că prezenta cerere de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 15 iulie 2016, fiind înregistrată sub nr. x/2016. La aceeași dată (15 iulie 2016), o cerere identică a fost pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016/a1. Prin Decizia nr. 2183 din data de 20 iulie 2016, pronunțată în nr. 549/46/2016/a1 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. - Fundație Culturală, Drepturile Omului și Protecția Mediului Pitești și SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 1003/R-CONT din 3 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2009. Potrivit art. 430 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: (1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. În raport de aceste dispoziții Înalta Curte constată că decizia nr. 1003/R-CONT din data de 3 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a intrat în puterea lucrului judecat cu privire la respingerea cererii de sesizare a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2009. Față de aceste aspecte, Înalta Curte va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge, ca inadmisibil recursul declarat cu privire la respingerea cererii de sesizare a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2009. 6.2. Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenții-reclamanți, a apărărilor intimatei-pârâte invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o contestație în anulare prin care, contestatorii au criticat pretinse erori materiale în dezlegarea recursului, precum și omisiunea de a fi cercetat vreun motiv de recurs sau vreunul dintre recursurile declarate în cauză, invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2, 3, 4 și art. 504 alin. (2) din C. proc. civ. Prin Decizia nr. 1003/R-CONT din data de 3 iunie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată contestația reținând că, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2, 3, 4 C. proc. civ., "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză." Pentru a pronunța această decizie, cu privire la primul motiv al contestației, Curtea de Apel a reținut că, erorile materiale vizează erori de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Ori, criticile contestatorilor vizează greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de aplicare a dispozițiilor legale, aspecte care nu pot fi considerate erori materiale în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Nici motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 și 4 C. proc. civ., nu au fost reținute, deoarece s-a constatat că instanța de recurs a analizat motivele de recurs invocate de recurenta A. - Fundație Culturală, Drepturile Omului și Protecția Mediului Pitești. Cu privire la prezenta cerere de recurs, Înalta Curte va avea în vedere că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, ci instanța de recurs este învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Motivele de recursul formulate în prezenta cauză se întemeiază pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 din C. proc. civ. Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele: 6.2.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul deciziei atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată sau în contestația în anulare, cum este cazul de față, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. 6.2.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.: (când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat) În legătură acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că recurentul nu a arătat în concret care este capătul de cerere dedus judecății în raport de care ar fi invocat autoritatea de lucru judecat, iar instanța ar fi ignorat acest aspect. Față de acest aspect Înalta Curte apreciază că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. este indicat pur formal. 6.2.3. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material) Înalta Curte reține că și această critică este nefondată, având în vedere că prin criticile redate recurentul se referă la fondul cauzei, respectiv la faptul că SC B. SRL este inactivă și nu a funcționat niciodată de la înființare, susținând că AJFP Argeș în mod nejustificat a trimis Somația nr. 3/30/1/2014/216823 și titlul executoriu nr. x cu obligația de plată a sumei de 214 RON reprezentând impozitul pe profit. Așa cum în mod corect a reținut instanța inferioară, criticile invocate vizează greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de aplicare a dispozițiilor legale, aspecte care nu pot fi considerate erori materiale în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Înalta Curte constată că nu poate face obiectul prezentului recurs și nu poate fi primită nemulțumirea recurentului exprimată cu privire la modul de soluționare al plângerilor adresate Direcției Generale a Finanțelor Argeș având în vedere că mare parte din argumentele prezentate de către recurentul-contestator în susținerea căii extraordinare de atac declarate nu se circumscriu motivelor de contestație în anulare reglementate de art. 503 din noul C. proc. civ., ci tind la o rejudecare a recursului sau la o reconsiderare a argumentelor care au stat la baza pronunțării deciziei definitive, aspecte ce nu pot fi îndreptate pe calea contestației în anulare, pentru că ar însemna să se admită un "recurs contra unei decizii dată în recurs", aducându-se atingere caracterului definitiv al unor astfel de decizii, dar și regulilor de bază ale autorității de lucru judecat și asigurării stabilității raporturilor juridice civile, și în final, principiului preeminenței dreptului, adeseori amintit în jurisprudența relevantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului. Concluzionând, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate indicate de către recurent nu sunt apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegațiile formulate prin cererea de recurs referitoare la fondul cauzei fiind analizare în cadrul contestației în anulare soluționată de către instanța inferioară.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția autorității de lucru judecat, va respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate și va respinge recursul declarat împotriva soluției date asupra contestației în anulare pronunțată prin aceeași decizie, ca nefondat.