ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 313/2015

Decizia nr. 313/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Hotărârea primei instanțe;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. obligarea la recunoașterea efectelor diplomei și a diplomei eliberate de Universitatea C.

Prin sentința nr. 2221 din 2 iulie 2013, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta A. ca neîntemeiată.

Recursul;

Cererea de recurs;

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de recurs, recurentele susțin netemeinicia și nelegalitatea sentinței recurate, arătând că judecătorul fondului a făcut o interpretare eronată a înscrisurilor de la dosar.

A mai arătat că, în mod eronat, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată și nu a dat curs principiului disponibilității, a cărui aplicare este obligatorie, principiu în baza căruia instanța trebuia să rețină că, în speță, este aplicabilă teoria validității aparenței în drept și anume, că există acte juridice care se bucură de o prezumție de legalitate, nefiind contestate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente,

Înalta Curte va

face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Argumente de fapt și de drept relevante;

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

Astfel, se invocă în cererea de recurs prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin Rezoluția din data de 11 noiembrie 2013, s-a dispus comunicarea către recurentă a lipsurilor cererii de recurs, cu mențiunea că sub sancțiunea nulității cererii trebuie să indice motivele de nelegalitate conform art. 486 alin. (1) lit. d) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Recurenta

nu a

indicat și nu a dezvoltat vreunul din motivele de recurs prevăzute de textele de lege menționate și nu a adus sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, susținerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 496 din

C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 2221 din 2 iulie a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015.