ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 315/2015

Decizia nr. 315/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. obligarea la recunoașterea diplomei de licență eliberată de Universitatea C.

Prin sentința nr. 421 din19 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea formulată de reclamanta A. ca neîntemeiată.

Recursul;

Cererea de recurs;

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de recurs, recurenta a susținut netemeinicia și nelegalitatea sentinței recurate, arătând că judecătorul fondului a făcut o interpretare eronată a înscrisurilor de la dosar.

A mai arătat că, în mod eronat, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată și nu a dat curs principiului disponibilității, a cărui aplicare este obligatorie, principiu în baza căruia instanța trebuia să rețină că, în speță, este aplicabilă teoria validității aparenței în drept și anume, că există acte juridice care se bucură de o prezumție de legalitate, nefiind contestate.

Analiza motivelor de casare invocate

În speță, instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantei privind obligarea autorității pârâte, D. (fost B.), la recunoașterea diplomei de licență obținută de reclamantă în urma susținerii examenului de licență - sesiunea februarie 2009.

Înalta Curte constată că, raportat la normele care reglementează atribuțiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 și H.G. nr. 536/2011, dar și reglementările legale relevante pentru speță - Ordinul B. nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învățământul superior și Legea învățământului, în vigoare la momentul eliberării diplomei de licență a reclamantei, nu se poate reține că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuție de a emite acte prin care să recunoască diploma de licență și suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituțiile de învățământ superior cu aprobarea intimatului-pârât B., fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.

Diploma de licență este un document oficial și câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiții de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

Înalta Curte mai reține că diplomele de licență obținute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei unei alte formalități.

Astfel, o diplomă de licență emisă de o instituție de învățământ superior, cum este cea a reclamantei, produce efecte juridice fără a fi necesar vreun act de recunoaștere/validare a diplomei de către ministerul de resort, diploma de licență fiind un act administrativ care se bucură de prezumția de autenticitate, în sensul că actul emană în mod real de la cine se afirmă că emană, prezumția de veridicitate, în sensul că actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă, și prezumția de legalitate, în sensul că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, fiind el însuși titlu executoriu în baza căruia se inițiază procedura executării silite cu obligația corelativă a adresanților de a respecta și pune în aplicare dispozițiile acestuia.

Prin urmare, atât timp cât diploma de licență nu este desființată prin intermediul căilor prevăzute de lege, aceasta se bucură de cele trei prezumții sus-menționate, inclusiv prezumția de legalitate, care presupune obligația celor cărora le este opus actul administrativ de a respecta și pune în aplicare dispozițiile acestuia.

În condițiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licență, protejarea acestora se poate realiza la cererea părții vătămate, însă în cadrul altui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituția/autoritatea care îi nesocotește aceste drepturi.

Pentru considerentele care au fost expuse, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 421 din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefundat, a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2015.